Din nou...CANCER!-105

Armand, fetitele si sotia te iubesc la fel de tare, esti viu in amintirea noastra.

Ai sa gasesti cuvinte , Vali ! Va trebui sa te ridici din nou , tu esti fiinta dubla - mama si tata - pentru cele doua minuni ce vi le a daruit Dumnezeu . Spunea cineva ... esti viu in amintirea noastra , Armand ! , Acum , Dumnezeu stie ce va fi si cu mine si cu altii ca mine . Cancerul limfatic nu se joaca  , ca de fapt nici un cancer ... isi ia tributul ! ... greu , foarte greu ... spuneai ... sa fi linga fetite , sa le indrumi , sa le explici , sa vezi tu cum cresc mladitele tale dulci ! De acum deja sunt la gradinita si alte alte dureri simt in sufletele lor plapinde .Vali , sunt alaturi de tine si vreau ca sa iti gasesti forta sa te ridici ! Sanatate si pace in sufletele voastre !

Ultima oara a fost editat de iris.23.07. (2010-10-17 15:45:35)

A trecut un an
dar, parca ar fi azi... sau nu s-a intamplat deloc
toate trairile si sentimentele se inghesuie intr-o clipa...
se termina lacrimile si ramane realitatea ...
datorita voua un om obisnuit cu bune si cu rele, a carui tragedie nu este unica devine deosebit si dorinta lui de a fi un SUPRAVIETUITOR se implineste, nu l-ati dat uitarii, pentru unii dintre voi experienta lui conteaza, pentru unii dintre voi care cititi,scrieti si va rugati Armand exista. Armand invinge moartea (asa cum si-a dorit).
Multumim ca sunteti cu noi
Pace si liniste lui Armand

Dumnezeu sa te odihneasca in pace Armand. Nu prea ma pricep la cuvinte in situatii de genul asta. Oricum, Vali sa stii ca sunt tot timpul cu gandul la voi. Tu esti in exemplu de viata pentru mine. Atunci cand simt ca mi-e greu, ma gandesc la tine si imi spun ca problemele mele sunt mult mai neinsemnate decat prin ce ai trecut tu. Si tu ai reusit sa le depasesti. Fii puternica si de acum in colo. Minunile tale mici au nevoie de tine.

Nu am crezut ca voi mai scrie aici vreodata, de fapt nu am scris prea mult aici am prefrat sa corespondez direct cu armand, am incercat cu umilele mele cuvinte sa-l sustin, eu o necunoscuta .......................dar nu am reusit. Pentru unii dintre noi care traim cu aceasta boala era un sprijin de nadejde, nu eram singuri..........gandurile, trairile,  sfaturile lui ne ajutau sa mergem mai departe, disparitia lui de aici a fost o lovitura crunta, la inceput am fost furiosa pe el, era suportul meu si al multora in aceeasi situatie, dar...........zi dupa zi, luna dupa luna,  timpul trece si odata cu el trecem si noi. Vin clipe in viata fiecarui om, clipe cand privim in urma. Si daca simtim regret intelegem ca viata nu fost asa cum am vrut. Cautam vinovati si cel mai adesea acestia suntem chiar noi. Suntem vinovati ca nu am apreciat viata, ca in fiecare zi am negat ceea ce este uman, ne-am ferit de altii si ne-am ascuns de noi; am inabusit trairile, si am dat curs clipelor de teama las?ndu-le sa ne copleseasca................ timpul este singurul lucru din care nu avem niciodata de ajuns, el este cel mai bun profesor. Insa din păcate,?şi omoară toti elevii Timpul este distanta dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul tău, toti avem propriile noastre masini ale timpului.
"dupa cum un trup frumos sau o floare aleasa raspandesc o mireasma in jurul lor, tot astfel prietenii lasa ceva din farmecul lor pe unde au trecut; asa ca adesea aflandu-ne acolo, fara ei plangem si suspinam, aducandu-ne aminte de vremea petrecuta impreuna.
Asadar peietenul si prietenia sunt daruri dumenezeiesti de care trebuie sa ne bucuram atata vreme cat sunt cu noi si sa le pastram in suflet cand nu le mai avem" acestea erau cuvinte scrise in ultima scrisoare catre armand............azi aci nu pot sa spun decat ca urmele imprimate in inimile noastre nu le poate sterge nimeni, niciodata.
Suntem mai singuri , mai tristi, mai resemnati in fata mortii, dar mai increzatori intr-un Dumnezeu care le randuieste pe toate.
Pace si liniste lui armand!
Fie ca sanatatea, linistea, iubirea, credinta si speranta..sa fie-n viata voastra!

Am trecut pe aici , eu fiind prinsa de o forma de nonhodgkin inteleg mai bine ce inseamna o incurajare si vreau ca acest topic  sa fie mereu viu.Spunea ... ,, noi ne incurajam ca doi ologi ... stii , noi suntem prinsi si sa vedem daca rezistam ... speram . Asa i , ne incurajam reciproc , ma uitam mereu la mogildetele lui mici ce cresteau putin cu putin sub ochii lui plini de temeri .Se temea si era nelinistit ca nu poate face ceva sa fie alaturi de ele .Se temea desi spera sa se faca o minune cu el , era asa de blind si stia sa rezolve orice . Si intru mereu sa aduc un omagiu lui , sa tin treaza aici flacara amintirii tale , Alin Armand !  Lacrimi si flori de iris si crini albi pe mormintul tau !

Ultima oara a fost editat de iris.23.07. (2010-10-24 16:04:50)

http://www.ted.com/talks/stacey_kramer_ … vived.html

am primit linkul acesta de la o prietena care trece prin niste momente foarte dificile. si imi spunea ca a inspirat-o intr-un fel. astfel ca m-am gandit ca ar fi o idee buna sa il impartasesc cu voi.

Ultima oara a fost editat de moksha (2010-11-01 18:41:05)

Dumnezeu sa il ierte !

draga mea, cu timpul, suferinta se va estompa, chiar si amintirile superbe se estompeaza
esti o femeie superba, vei mai fi fericita in viata, mai ai doar rabdare

Abia astazi an dat peste acest topic. Nu stiu cum de nu l-am zarit mai devreme. Ar fi multe de spus, insa socul pe care l-am avut cititnd povestea lui Armand, practic a voastra..a ta, a fetitelor voastre minunate, ma face sa ma pierd si sa nu pot mi exprim toate ideile . Fiecare dintre noi se gandeste la propriile probleme si crede ca ale lui sunt cele mai grave, apasatoare. La fel credeam si eu, ca poate multi altii. Insa viata asta, pe care o stiam cruda, se pare ca e mult prea cruda cu unii dintre noi si suferinta altora este infinit mai mare decat a mea sau a altora. Am avut si eu experienta cu 2 cazuri de cancer in familie si nu a fost deloc usor. Insa faptul ca varsta bunicii si matusii mele a fost mult mai inaintata atunci cand boala a atacat, a facut parca sa fie mai usor de acceptat.
Povestea voastra e cutremuratoare, nimeni din lumea asta nu ar trebui sa treaca prin asa ceva.
Nu sunt cuvinte pe care as putea sa ti le spun, Vali..care sa-ti aline durerea imensa pe care o ai in suflet.
Armand va ramane sigur in gandurile si-n amintirea celor care l-au cunoscut sau i-au aflat povestea.
Multa sanatate si putere pt a merge mai departe. Sa-ti creasca fetele mari si sa fie sanatoase.