Din nou...CANCER!-111

Azi mergeam pe strada , greu si mi am amintit de una din conversatiile noatre , unde imi spuneai Iris , noi ne pligem ca doi ologi de boala aceasta ... nu ne putem ajuta unul pe altul dar sa stii , tu lupta ca vei prinde ceva ani de viata .... nu as fi crezut ca la citeva zile tu luai o hotarire radicala . Uf , sa stiti ca ma simt ok intrind aici si scriind un pic un pic pentru ca asa am promis ... voi pastra alaturi de minunile tale si fetite si prietenii tai o vesnica amintire , alaturi de rugaciuni pentru tine Armand ! Acum va veni 17.10 . Dumnezeu sa te odihneasca in pace !

"...am ales sa scriu pe acest forum  tot ce mi se intampla -gandurile,fricile,sperantele,caderile si ridicarile cauzate de aceasta boala necrutatoare care nu alege - in ideea ca poate unii dintre voi nu ma vor uita pe mine si prin ce am trecut si mai ales am speranta ca este o lectie de viata pt voi!
Poate, pentru unii voi contribui si eu putin la schimbarea modului in care priviti viata, facand-o macar putin  mai buna...ASTA AR INSEMNA PENTRU MINE CA VOI TRAI VESNIC, PRIN VOI...ca durerea si suferinta mea a facut macar o persoana sa vada viata mai realist,sa aprecieze ce-i ofera viata  si sa invete sa pretuiasca doar ce trebuie pretuit intr-adevar.
...
Constientizarea trecerii in nefiinta,cu toate efectele ei pentru cei din jurul meu e sinistra,grea...desi uneori am impresia ca nu voi muri ci doar ma ascund de cei dragi ca la v-ati ascunselea... "
De aproape doi ani Armand sta ascuns,il simtim dar fara a sti unde se afla...
ESTE in inimile noastre,ESTE in amintirile noastre,ESTE in viata noastra,ESTE un SUPRAVIETUITOR,ESTE si acum acest ESTE are atatea intelesuri...
Si ESTE atat de greu...

Ultima oara a fost editat de armand (2011-10-09 17:49:20)

armand a scris:

"...am ales sa scriu pe acest forum  tot ce mi se intampla -gandurile,fricile,sperantele,caderile si ridicarile cauzate de aceasta boala necrutatoare care nu alege - in ideea ca poate unii dintre voi nu ma vor uita pe mine si prin ce am trecut si mai ales am speranta ca este o lectie de viata pt voi!
Poate, pentru unii voi contribui si eu putin la schimbarea modului in care priviti viata, facand-o macar putin  mai buna...ASTA AR INSEMNA PENTRU MINE CA VOI TRAI VESNIC, PRIN VOI...ca durerea si suferinta mea a facut macar o persoana sa vada viata mai realist,sa aprecieze ce-i ofera viata  si sa invete sa pretuiasca doar ce trebuie pretuit intr-adevar.
...
Constientizarea trecerii in nefiinta,cu toate efectele ei pentru cei din jurul meu e sinistra,grea...desi uneori am impresia ca nu voi muri ci doar ma ascund de cei dragi ca la v-ati ascunselea... "
De aproape doi ani Armand sta ascuns,il simtim dar fara a sti unde se afla...
ESTE in inimile noastre,ESTE in amintirile noastre,ESTE in viata noastra,ESTE un SUPRAVIETUITOR,ESTE si acum acest ESTE are atatea intelesuri...
Si ESTE atat de greu...

Da , asa este el se afla si in inima mea .Si mie imi lipseste asa de mult . Eu cu el vorbeam mult despre boala , lupta ca sa reziste sa si vada copii crescind 87i7 mi spunea mereu mereu .. va fi asa mai bine ... in 16 oct am avut accidentul [ ca si cind nu mi ajungea cancerul limfatic ] si si noaptea de 16 spre 17 oct as fi putut sa vorbesc mult cu el poate il determinam sa mergem inainte .. dar avea dreptate ... care inainte , spune si tu , eu am sperat ca va fi ok si sper sa gasesc un donator ... uf , si sa stii ca am un inger de sotie .... si am doua printese ce saruta ecranul monitorului .... vorbe , fraze , au ramas in inima me ca o poveste ce speram sa aiba un alt sfirsit .... si azi am vorbit de tine , tuturor le spun ceea ce tu ne ai spus , sa fim altfel , sa pretuim ceea ce i bun , sa semanam numai iubire ca sa rasara iubire .Ai ramas un exemplu de sensibilitate , de luptator , un model de tata si sot si stiiu ca acolo unde esti ratacesti singur veghind si sperind ca oamenii vor deveni si mai buni si mai deosebiti !Dumnezeu , sa fie alaturi de tine si sa ti dea odihna vesnica !

Venim pe lume gata sa ne construim povestea vietii și aflam pe parcurs ca deja avem o poveste in spate pe care am adus-o cu noi. Poate fi povestea mamei, a stramosilor sau a unei vieti anterioare, insa nu-i putem nega prezenta oricate eforturi am face??.suntem legati pe veci??si traim zilele?????..si traim in fiecare zi sperand ca maine va fi mai bine.
Asteptam mult sa primim de la fiecare zi din viata noastra, de la soarta, viata, destin, de la oamenii din jurul si din viata noastra, cunoscuti sau necunoscuti, de la familia noastra, de la noi insine???.
Uneori??..cand faci tot ce tine de tine pentru ca lucrurile sa mearga asa cum vrei, ceva ce nu poti controla te ia prin surprindere si te pune la pamant chiar si atunci cand esti pregatit sa fii lovit si pur si simplu nu ti se pare corect????? acesta este adevarul dureros al vietilor noastre, corectitudinea nu este neaparat parte din targ. ??.. incerci, cazi, te ridici, poate iar incerci si iar cazi????.insa vine o vreme cand nu mai incerci, ci pur și simplu faci ceea ce vine din tine, cand nu te mai stradui sa devii, ci pur si simplu esti.
Cu fiecare pas pe care il faci spre depasirea propriilor tale limite ai mai adaugat un capitol la povestea vietii tale, ai mai pus o caramida la construirea fundației fiintei tale. Cu fiecare act de vointa aparent minor, cu fiecare incercare insotita de plans sau de umor ai mai obtinut o mica victorie  si daca cu fiecare cazatura sau cu fiecare lovitura iti mai depasesti o frica, de fiecare data cand te ridici afli ceva nou despre tine descoperind puterea care zace inauntrul tau.
Intr-adevar viata nu e usoara si de cele mai multe ori nici corecta??in drumul vietii noastre,  probabil la fiecare dintre noi, intalnim diversi oamenii, pe unii ii uitam destul de repede,?.....alti ne-au schimbat destinul sau gandirea ??si ????..sunt oamenii pe care oricat ai incerca sa-i uiti, nu poti sunt intipariti in gandurile noastre in inimile noastra atat de puternic incat chiar si fara voia noastra  apar in memorie, prin cuvintele scrise, prin atitudinea lor, prin curaj, prin sfaturile primite, prin iubirea daruita..???unul dintre acesti oameni este  ARMAND??un suflet de om minunat care s-a intors la Dumnezeu, un suflet minunat care a fost intotdeauna cu Dumnezeu. A plecat, dar este aici si va ramane mereu in noi, ca o nepretuita comoara de intelepciune si iubire, o parte a sufletului lui a impartit-o cu noi prieteni cunoscuti sau fara chip. Si ori de cate ori in cutia noastra de corespondenta apare acest nume asteptam cu nerabdare cuvintele unui prieten drag.
Zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an, timpul trece si odata cu el trecem si noi si chiar daca au trecut doi ani si unii dintre noi nu au scris prea des aici, sunt insa convisa ca nimeni dintre cei care au trecut pe aceasta pagina nu a uitat nimic din ce este aici, nu a uitat OMUL care ne-a adunat aici?....A FOST??ESTE si va fi mereu in gandurile si in inimile noastre, iar voi familia lui  faceti parte din familia fiecaruia care a ascris doua vorbe aici.
E greu, e foarte greu sa scrii, amintiri multe imi trec fugitiv prin fata ochilor?...dar trebuie sa mergem mai departe, nu ne putem ori in loc, nu avem timp???.imi aduc aminte de un citat
?Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei care sarbatoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare)

Fie ca sanatatea, linistea, iubirea, credinta si speranta sa fie-n viata voastra.
Noroc mult si belsug in casa, multa putere si o viata linistita, cu mult drag si respect !
Liniste si pace tie prieten drag!

Doi ani nu i-mi vine sa cred ca DUMI este acolo sus desi nu este drept . Multa sanatate ingerasilor le-am vazut in poze la ziua lui Cristi sant domnisoare mari multa SANATATE.

Buna seara,


Am urmarit de mult timp acest subiect si am fost extrem de impresionata de trista poveste al lui Armand. Ma rog pentru  el si pentru familia lui si imi cer scuze ca intervin aici cu o problema arzatoare. Astazi, din intamplare, eram in oras cand am vazut pe un perete o foaie A4 cu povestea tanarului absolvent de medicina Catalin, care sufera de o forma destul de rara de cancer. Repet, nu il cunosc personal, insa povestea m-a impresionat atat de mult, incat m-am decis sa il ajut si sa ii determin si pe altii sa il ajute. Va rog macar cititi povestea lui si daca va lasa inima, donati cat puteti. https://drcatalinsandu.wordpress.com/   aici este o pagina facuta de colegii lui pentru a-l ajuta sa stranga banii necesari tratamentului. Ma scuzati inca o data ca am indraznit sa postez aici.

Multa sanatate tutoror pentru ca e mai buna decat toate.

armand a scris:

"Toti oamenii te aud cand vorbesti      prietenii insa inteleg ce spui   iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce nu ai spus in cuvinte!"
Voi sunteti prietenii nostri
Voi veniti aici,unde-l gasiti pe Armand,chiar daca el sau eu nu va vorbim ...
Voi intelegeti...
Voi stiti ce simtim...ce gandim...ce traim
Exista adevaruri in cele traite si spuse de Armand care sunt adanci si profunde,dar sunt adevaruri simple si comune, la care au acces toti oamenii,au o influenta mare asupra noastra a celor ce l-am iubit pe Armand pentru ca el le-a descoperit,le-a inteles printr-o mare suferinta, el a trait clipe de frica,groaza,spaima,disperare in fata mortii care l-au transformat din cineva care vedea lucrurile la suprafata, dintr-o persoana care traia pentru a avea intr-un om profund cu o noua scara a valorilor,care-si dorea sa traiasca pentru a fi (nu pentru  a avea)
Din pacate nu a mai fost timp...noi insa mai avem timp...

Asa esteeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Vali si adoratele lui Armand!

Ultima oara a fost editat de iris2 (2011-10-25 00:35:16)

fara cuvinte...  

"Rugati-va si pentru mine, luati-ma si pe mine in gandurile voastre cand mergeti la biserica! Am nevoie!"

Strazi luminate,show-uri in piete,targuri de produse,supermarketuri neincapatoare, peste tot Mosi Craciuni...efortul de a ne curata casele, de a impodobi bradul,cumparaturi, alergaturi dupa daruri...valoarea materiala a Craciunului...
Cu casele impodobite sau nu,dar cu sufletele inoite sa incepem Craciunul in inimile noastre.Sa ne curatam sufletele,sa alungam crisparea, intristarea,ingrijorarea de pe fetele noastre...sa ne luminam,sa ne bucuram ca traim,ca suntem sanatosi,sa pretuim ce avem deja...
Sa daruim din sufletele noastre catre inimile celor dragi,iubire,ganduri frumoase si curate,vorbe bune,imbratisari sincere,zambete, sa ne inconjuram de caldura sufleteasca...
Sa-i permitem lui Hristos sa se nasca in noi.
De Craciun ni se face dor de copilarie,de magia,bucuria,seninatatea,inocenta acestor zile, de cei ce sunt cu noi pe pamant sau in gand...retraim aceste minunate sentimente pentru noi si le daruim copiilor nostri.
Sa ne curatam sufletele, sa ne rugam pentru iertarea celor care nu- o mai pot face si care si-ar fi dorit enorm sa fim impreuna acum...
Sa credem in minuni...

Ultima oara a fost editat de armand (2011-12-20 21:58:04)