Problema cu mama-6

**

Ultima oara a fost editat de blackberry (2009-12-24 17:15:13)

Mai fetelor, copilelor... cand o sa fiti mame o sa vedeti cat de mult inseamna copiii pt o mama. Sunt mai presus decat orice!
Nu mai fiti voi asa rele ca atunci cand nu o sa le mai aveti... o sa va fie dor si o sa va ganditi ca in loc sa va certati sau sa le urati, ati fi putut avea momente frumoase impreuna.

   

Iubita mea, te inteleg perfect... am avut si eu o perioada urata cu mama.
Acum as vrea sa dau timpul inapoi si sa nu o ranesc niciodata.
Eu cred ca ar trebui sa te apropi mai mult de mama ta, sa incerci sa fiti prietene... nu cred ca ai o relatie apropiata cu ea.

  Sa stii ca asa e... acum o inteleg pe deplin... pentru copilul meu as fi in stare sa imi dau viata... asa e orice mama.
Hai fetelor, nu mai fiti suparate, acum de sarbatori... e pacat!

poate pentru k simte...k tu o urasti !....desi...eu tind sa cred k ai exagerat cu asta...si esti doar suparata pe ea.

mami este prietena mea cea mai buna, vorbesc absolut orice cu ea, inclusiv despre sex. Nu radeti de mine, dar mami este foarte deschisa si ma sfatuieste in orice problema. Decat sa ii spun unei "prietene" mai bine lu` mami. Si daca ma cert vreodata cu ea, evident, e doar vina mea pt ca eu ma enervez din orice si nu imi convine mai nimic
Poate mama ta nu este o fire asa deschisa, nu stiu ce sa zic, dar nu ai voie sa zici ca o urasti, asa cum o fi ea e totusi persoana care ti-a dat viata. Ai grija ca mai tarziu ai sa regreti cuvintele astea oricum sper sa va rezolvati problemele

aadriana a scris:

Eu o spun clar si raspicat: imi urasc mama! O sa va povestesc eu... Dar nu in seara asta ca ma simt bine si n-as vrea sa ma apuce plansul...

how sad!   

Foarte sad! Si imi pare si mie rau cand spun ca o urasc sau chestii de genul. Dar nu mai am rabdare.

So... Parintii mei sunt divortati, nu mi-am vazut tatal de pe la vreo 3 ani defapt stiu cum arata din poze. Am trait 20 de ani cu impresia ca el e cea mai rea persoana de pe pamant si ca nu s-a interesat deloc de mine cand probabil am avut nevoie de el; acum am aflat ca defapt nu e asa, ca mama i-a interzis sa ma vada si evident, ea era vinovata pt tot ce s-a intamplat rau intre ei.

De mica, n-am stat prea mult cu mama ea era ocupata si nu avea timp de stat cu mine, o vedeam doar in weekend-uri. Pana sa incep scoala am stat la bunici, oamenii pe care-i iubesc mai mult ca orice de pe lumea asta... Cand am inceput scoala ea era mai mult plecata si stateam singura in casa, ma trezeam singura sa merg la scoala, etc. Ea stia ca daca imi da bani sa-mi cumpar ceva de mancare am totul, si nu am nevoie de ajutorul unei mame, de o imbratisare, de-o  vorba buna. M-a afectat mult asta, mai ales atunci; acum inteleg, "dragoste cu sila nu se poate" pana la urma .

Sar peste multe etape si ajung sa povestesc ce se intampla acum... Sunt om linistit in general, nu ma plimb pe la petreceri, betii, etc. Am un program infernal la facultate care din pacate nu imi permite sa lucrez... In plus sunt implicata in diferite activitati, deci ajung obligatoriu dupa ora 6 seara acasa. Si atunci mai mereu incepe mami scandalul. ca eu nu fac nimic acasa(desi eu fac mancare, curatenie, etc... ), ca mie mi-a trebuit facultate, ca eu de ce nu-i aduc bani, ca sunt o citez "curva ordinara", imi spune ca sunt urata, ca sunt grasa, ca e sigura ca nu o sa gasesc pe nimeni care sa ma iubeasca, ca o sa mor singura asa cum sunt acum, imi spune ca sunt cea mai rea persoana de pe pamant... In plus imi gasesc hainele taiate cu foarfeca,  cursurile imprastiate toate prin camera... Mi-a zis de nenumarate ori sa plec, mi-a facut si bagajul si as pleca! Dar nu am unde Citez : "pleaca sa pot fi se eu fericita, ca din cauza ta eu nu mi-am trait niciodata viata cum am vrut"
Am fost internata la inceputul lunii pt ceva probleme la rinichi, a fost de 3 ori la mine si pt asta mi-a scos ochii ca ea trebuie sa se deranjeze sa faca mancare sa-mi aduca Si ca e vina mea, ca am vrut sa fac pietre la rinichi Ma si amuza dementa ei!
Ea nu are nici o prietena, e invidioasa pe toata lumea, toti sunt imperfecti si gandesc incorect doar ea o face excelent. E invidioasa si pe mine! Ca ma descurc, ca sunt de "n" ori mai frumoasa ca ea, ca imi sta bine cu orice haina chiar daca am 3 kg in plus!
Si sincer, eu... nu prea mai pot indura toata situatia asta! Deja in mare parte sunt distrusa psihic. Simt uneori ca nu mai pot lupta inca un an, 2 ca sa plec, am lupat de cand ma stiu si am cam ajuns sa nu mai pot duce noptile nedormite, lacrimile, stresul si tensiunea din casa...

Am noroc doar ca am ce-i mai buni prieteni de pe pamant! Dar putini stiu partea asta. Sunt vesela, plina de viata, de la vanzatoarea de la chiosc pana la cel mai dur profesor se bucura cand ma vad! Asta e partea in care sunt apreciata, iubita... Iubita de oricine altcineva dar nu si de mama.
Am incercat de nenumarate ori sa ma apropii de ea, n-am reusit, ma respinge clar. As vrea sa o si ajut cumva! Sa scape de frustrarile ce le poarta si de dezamagirile ei, nu accepta nimic. Daca i-am zpus de un psiholog zice ca ea nu-i nebuna ca sa mearga.
Evident, avem si clipe froarte frumoase impreuna... Perioade in care ne intelegem perfect! E calma, nu e agresiva si e totul atat de frumos:X

Mi-e putin ca v-am povestit...
PS: Ce mesaj lung 

Ultima oara a fost editat de aadriana (2009-12-27 13:45:10)

faptul k sunt si momente cand va intelegeti perfect...nush...imi da impresia k acele cuvinte urate care ti le zice...le zice la nervi.
unii oameni chiar nu se pot controla...
oricum ... e trist ca nu l-a lasat pe tati tau sa te viziteze...dar cine stie ce vina a avut si el.

Ultima oara a fost editat de YoHanna (2009-12-27 14:01:33)

s-a recasatorit?