Virgin la 18 ani,merg pe 19-9

katami a scris:

iar parerea mea e ca a da vina pt nereusitele emotionale ale "copiilor" de 19 ani e o greseala. poti da vina pe parinti pt blocajele emotionale ale copiilor... dar pana pe la 14 ani... dupa care fiecare isi imprima propria personalitate... greselile tale sunt ale tale la maturitate, nu ale parintilor tai..... daca nu esti in stare sa treci peste o pb, TU nu esti in stare, nu ei!!

Ce inseamna la tine maturitate?

Lelaina a scris:

Fetele, de idee asa, voi va dati seama ca sunteti pe cale sa repetati topicul lui citystar intr-o varianta mai "prospatura"?

Am auzit si eu de asa ceva,am si vazut pe o gramada de forumuri.Eu sper sa nu ajung si eu pana la 28 tot asa

Nerealizarile copiilor se datoreaza faptului ca tatii lor nu au fost un modele pentru ei.
Ce spui tu Katami este usor de facut; si tanarul nu s-a apucat de bautura din pricina ca poate ura lucrul acesta  (poate chiar la vreunul din parintii sai.)
Eu vorbesc aici de o educatie ceva mai inalta, si nu de o educatie din aceea de a-i spune copilului sa nu faca cutare si cutare lucru. Copilul trebuie invatat sa-si puna tinte inalte si cu eforturi, sa le atinga. El are nevoie de cineva care sa lucreze cu mintea lui -pt ca mintea trebuie modelata si invatata sa priveasca spre viitor. Copilul trebuie invatat cum sa lupte in viata pentru a castiga lucrurile. Nici un soldat nu este trimis la razboi daca nu a fost antrenat mai inainte. La fel stau lucrurile si cu copii... Viata poate fi dura si aspra pentru un tanar ajuns la maturitate si care nu a avut privilegiul sa se bucure de o educatie, sau poate sa fie frumoasa si placuta pentru aceia care au avut parte de o educatie buna.
Acum uitati-va putin la copii strazii:  ei sunt de vina pentru ca au ajuns acolo? Oare nu parintii lor sunt direct resposabili pentru situatia lor?
Cat despre Alex sau Citystar (si toti asemenea lor), ei nu au primit o educatie; ei au primit doar o ingrijire a lucrurilor strict necesare: haine, mancare si un adapost. Au primit ei mai mult decat primesc animalele? Caci pana si unele dintre ele au parte de o ingrijire mai buna...
Daca eram animale mai ziceam, dar suntem oameni. In concluzie, daca vrei ca un om sa lupte in viata, invata-l de mic. Daca-l inveti, mai mult ca sigur ca va lupta. Dar daca nu-l inveti, nu va sti sa lupte, si nici in ce directie sa o faca! Ba mai mult decat atat, el se va descuraja la cea mai mica adiere de vant. Invatati-i pe copii vostrii sa devina usor sociabili. Altfel se vor inchide in ei chiar si in locurile publice unde veti iesi cu ei...

abandoned a scris:

katami a scris:

iar parerea mea e ca a da vina pt nereusitele emotionale ale "copiilor" de 19 ani e o greseala. poti da vina pe parinti pt blocajele emotionale ale copiilor... dar pana pe la 14 ani... dupa care fiecare isi imprima propria personalitate... greselile tale sunt ale tale la maturitate, nu ale parintilor tai..... daca nu esti in stare sa treci peste o pb, TU nu esti in stare, nu ei!!

Ce inseamna la tine maturitate?

momentul in care influenta energetica a parintilor se estompeaza pana la disparitie.

un bebelus nu are corp energetic propriu, el este legat si, in consecinta, dependent de parinti (de unde cazurile alea stranii cu bebelusi care mor subit in somn pt ca mama lor a fost un timp mai indelungat plecata de langa el, de ex). un copil pana in 12 ani este puternic influentat de greselile parintilor (bolile copilariei sunt din cauza pacatelor parintilor, nu ale tale... cand vezi un copil bolnav de cancer la 6 ani, e vina parintilor lui si ei trebuie sa faca eforturi sa se curate). pe la 18 de ani (chiar nu mai stiu intervalele exacte de varsta), se rupe inca un strat... si tot asa. pana la 21 de ani, cand se considera ca esti absolut independent de energeticul parintilor.

la 18-19 ani, deja, influenta lor e atat de redusa, incat nu poti face o corelatie directa intre nereusitele tale si eventualele lor greseli in educatia ta... e timpul sa iti afirmi propriile caracteristici....

dezvoltarea deplina la varsta maturitatii este, conform modelului hristic, in jurul varstei de 30 ani, moment in care se considera ca se termina ACUMULAREA, perioada de invatare, si omul incepe sa devina EMISIV, sa-si puna amprenta asupra lumii inconjuratoare. fapt care e destul de respectat si in zilele noastre... e varsta medie la care termini cu toate scolile, facultatile, masterele, doctoratele etc etc, te casatoresti, atingi apogeul profesional etc. DAR asta nu inseamna ca esti matur abia la 30 de ani, cum inteleg, f gresit, unii. matur esti, asa cum am scris mai sus, atunci cand devii independent dpdv energetic. adica in jurul varstei de 21 de ani.

kathrynn a scris:

Dupa mine, e numai si numai vina parintilor ca el a ajuns asa. Degeaba ziceti voi ca are 18-19 ani si de acum parintii nu mai au nicio influenta. Asa e, nu mai au. Dar el nu e asa de o zi-doua. Banuiala mea e ca e asa de f mult timp, din frageda copilarie.
Un copil care a fost sociabil, se juca cu alti copii, etc, nu devine peste noapte anti-social.
Eu sint sigura ca pe Abandoned nu l-au socializat parintii asa cum trebuie de mic. Foarte probabil ca la ei acasa nu vin musafiri, poate ca nici parintii lui nu au prieteni si singurele persoane care vin la ei in casa (daca vin!) sunt rudele apropiate. Exista copii care de mici au tendinta de a sta singuri, de a se juca singuri. Si daca niciodata, ca parinte, nu chemi un copil din vecini sa se joace impreuna, nu-l lasi (sau trimiti) afara sa se joace cu altii, nu-l trimiti in tabele si excursii, normal ca ajunge la 19 ani sa nu aiba habar cum sa socializeze, ci sta in casa si isi plange de mila.
Cred ca nu ne dam seama de cat de important e modul in care suntem crescuti in primii ani de viata si cat de mult ne pot influenta viata de adolescent si apoi de adult.

Abandoned, zi ca nu-i asa!
Ti-a venit vreodata vreun copil acasa sa te joci cu el cand erai mic?
In cate excursii sau tabere ai fost in timpul scolii?
Cati prieteni au parintii tai? (Si nu ma refer la vecini)

Nu au nici un fel de prieteni parintii mei.La mine acasa nu a venit nici un copil cand eram mic sa se joace cu mine
In excursii n-am fost niciodata pt ca ii era frica lu mama sa nu patesc ceva

E-adevarat ca trebuie sa lasam parintii in pace -asa cum ai zis, chiar daca ei sunt vinovati. Daca li se va purta pica vor fi distrusi si unii si altii.
Dar urmarile une lipse de educatii se vor vedea in toata viata lor. Copii vor suporta aceste urmari, iar parintii vor vedea ca nu au realizat nimic in viata.
Eu cred ca mai mult de 70%dintre familii traiesc asa. Katami, chiar tu ai zis ca ai primit o educatie buna -si asta in timpul gimnaziului; nu poti spune ca lucrul acesta nu ti-a fost de ajutor, nu-i asa?
Totusi, ce-i de facut acum cand am descoperit adevarata cauza? Sa nu mai existe nici o speranta? Sau daca ea exista, va consta in a avea relatii sexuale? Prin relatii sexuale comunicam cu cei din jurul nostru? In nici un caz. Care credeti voi ca sunt pasii care trebuie sa-i urmeze abandoned si toti cei ca el, tinand cont de faptul ca nici o fata nu va intra vreodata cu vreunul ca acestia?
Sunteti toate invitate sa raspundeti cu calm, fara a cauta sa mai scoateti vina de la cineva.

abandoned a scris:

Nu au nici un fel de prieteni parintii mei.La mine acasa nu a venit nici un copil cand eram mic sa se joace cu mine
In excursii n-am fost niciodata pt ca ii era frica lu mama sa nu patesc ceva

Exact ceea ce voiam sa spun. 

katami, eu inteleg ce vrei tu sa spui, dar foarte probabil tu ai o fire foarte diferita de a lui, poate mai deschisa si de aceea viata ta e altfel decat a lui.

Si continuu sa cred ca parintii sunt de vina pentru ca ei ne "formeaza" intr-un anume fel la o varsta la care nu stim prea multe singuri. Sunt persoane care raman mult timp sub influenta parintilor si a modului de viata invatat de la ei si sunt persoane care isi dau seama ca nu e in regula, ca vor sa fie altfel si reusesc sa se desprinda. In general persoanele cu fire mult mai puternica. Sau poate ca au anumite experiente de viata (cazul meu) care le schimba f mult si le deschid ochii spre anumite lucruri.

Mi se pare imposibil sa te trezesti intr-o zi, pe la 19 ani si sa-ti spui: "Gata, de azi o sa fiu sociabil, o sa-mi fac prieteni, etc". Si sa reusesti de unul singur. De aceea am zis in urma cu cateva pagini ca unul dintre cele mai bune lucruri pe care ar putea sa le faca abandoned e sa mearga sa vorbesca cu un psiholog.


Eu am fost fix pe dos decat povestesti, tu, katami: pe mine aproape ca m-au socializat ai mei cu forta. Ma duceau cu ei in concedii peste tot, ma lasau in totate excursiile si taberele care s-au organizat la scoala, veneau prietenii lor la noi cu copii lor si ne jucam impreuna ore in sir ... Si cu toate acestea, in cea mai mare parte a perioadei mele de scoala, inclusiv la facultate, pot sa spun ca am fost aproximativ "neintegrata". Probabil pentru ca inclinatia mea spre izolare si singuratate era mai puternica decat tentativele lor de a ma socializa.
Nu m-am trezit la realitate decat dupa 20 de ani, dupa ce am trecut prin niste chestii ...

Deci, vezi ca se poate si invers.

katami a scris:

pasul 1: sa nu se mai planga, sa nu se mai autocompatimeasca si sa nu mai ceara compatimire de la altii
pasul 2: sa nu le mai fie rusine cu propriul sistem de gandire, cu propria imagine, cu faptul ca pot fi DIFERITI de altii, dar asta nu e ceva rau
psul 3: sa repete pasul 2 pana cand chiar o sa le iasa... cand o sa ii doara fix in mijlocul funduletului de parerea celor din jur, atunci vor vedea ca vor avea atat prieteni, cat si iubita. sinceritatea si naturaletea sunt instinctiv apreciate... la fel si taria de a-ti apara imaginea

Da, dar pentru asta iti trebuie:
1. o fire puternica
2. un dram de incredere in tine

Iar abandoned, din pacate, nu le are pe niciuna.

Ultima oara a fost editat de kathrynn (2009-12-05 16:11:11)

kathrynn
[b a scris:

Si continuu sa cred ca parintii sunt de vina pentru ca ei ne "formeaza" [/b]intr-un anume fel la o varsta la care nu stim prea multe singuri. Sunt persoane care raman mult timp sub influenta parintilor si a modului de viata invatat de la ei si sunt persoane care isi dau seama ca nu e in regula, ca vor sa fie altfel si reusesc sa se desprinda. In general persoanele cu fire mult mai puternica. Sau poate ca au anumite experiente de viata (cazul meu) care le schimba f mult si le deschid ochii spre anumite lucruri.

Mi se pare imposibil sa te trezesti intr-o zi, pe la 19 ani si sa-ti spui: "Gata, de azi o sa fiu sociabil, o sa-mi fac prieteni, etc". Si sa reusesti de unul singur. De aceea am zis in urma cu cateva pagini ca unul dintre cele mai bune lucruri pe care ar putea sa le faca abandoned e sa mearga sa vorbesca cu un psiholog.



[Iar abandoned, din pacate, nu le are pe niciuna.

Ca o continuare la ce e scris ingrosat.Si tatal meu a stat toata viata lui numai in casa consumand alcool si tigari,uitandu-se la televizor si navigand pe internet.Acum e somer dar si inainte cand avea servici tot asa facea,statea toata ziua acasa in camera lui.

wild_wind a scris:

asta nu inseamna alex,ca trebuie sa faci ce a facut el..nu e o solutie.
ok,tata..dar mama??esti singur la parinti?

Mama isi vede de treaburie casei(mancare,curatenie,etc)nici ea nu are prieteni de familie