In prag de despartire...-8

normal ca nu este o regula ca relatiile incepute in adolescenta sa se sfarseasca la un moment dat...am spus ca multe dintre ele se sfarsesc...asta e realitatea, statistic vorbind! bineinteles ca inca mai exista si relatii incepute la varste fragede care rezista, doar ca sunt din ce in ce mai rare!

da, este opinia mea bazata atat pe propria experienta, cat si pe experientele celor din jur....acum nu incerc sa te conving ca nu e cum spui tu, doar ca am intalnit mai multe opinii contra durabilitatii relatiilor de acest fel ....uite, si prietena mea cea mai buna este la prima ei relatie si aceasta dureaza deja de vreo 4 ani...toata lumea ii spune ca e ciudat
ma bucur pt tine ca totul e bine intre tine si prietenul tau

Hai sa va fac sa radeti ... si eu mi-am revenit dupa propunerea prietenului/amicului meu de a lua o pauza! Pfuai! Dupa o luna... si am mai si plans    no comment! Bine ca mi-a trecut! Astept Craciunul ca a zis ca suna...      Capul sus!

ela,sunt de acord cu persi.nu trebuie sa astepti dupa nimeni,ca iti promite ca te va suna,ca veti pastra legatura,ca sa mai asteptati...eu nu cred ca astfel de lucruri duc la ceva bun.doar tu vei suferi.ai grija de tine,tu esti cea mai importanta,nu pierde timp pretios.

maryu a scris:

da, deci speram sa nu scriu si eu la acest topic, dar din pacate scriu..vreau sa va cer o parere, la rece, privita din afara situatia..
am vorbit 4 luni cu cineva, totul era frumos, destul de ok..pana cand incepea el crizele de gelozie si neincredere..trebuia sa ma justific la orice, de ce ies, unde ma duc, ce fac, cat stau si asa mai departe..eu am incercat sa evit fel si fel de situatii ca sa nu am probleme cu el, pt ca tineam cumva sa ne mearga bine ca ne intelegeam destul de bine, dar problemele lui parca nu au rezolvare..si aseara a explodat bomba..eu si fostul meu prieten stam in aceeasi casa, dar in parti diferite ale  casei si daca ne intalnim, ne intalnim la poarta..bine ca noi am si ramas prieteni oarecum, adica daca apeleaza la mine sa l ajut cu ceva o fac, si el la fel..plus ca el are o relatie stabila..ma rog..vreau sa va intreb, daca sunt eu bolnava sau el..situatia sta asa..el si vecina mea(proprietara) au trecut pe la mine si au baut o cafea, deci nu am fost singura cu el sau ceva de genul; si fostul meu prieten si-a uitat cheile de la masina pe birou, chiar langa laptop..pana la venirea prietenului nu le-am vazut, parca s-au pus toate cap la cap sa iasa scandal nici el n-a bagat de seama cheile, pana sa intreb eu daca si a luat tot, ca trebuia sa iesim la o plimbare..el a spus ca da, si eu am intrebat da` cheile astea nu s ale tale? si atunci si a luat foc nu alta..m-a luat in masina, am plecat si a inceput interogatoriul..a cui sunt cheile, cine a fost la tine, etc etc..am obs cheia de la poarta si imediat am facut legatura ca s ale fostului..greseala mea poate, ca sa evit un scandal si mai mare, am zis ca sunt ale vecinei..da eu de unde sa mi dau seama ca avea si cheile de la masina si el a vazut si practic stia ca sunt ale lui..pana la urma i am zis ca au fost amandoi pe la mine, au baut o cafea si au plecat..si n am vrut sa-i zic tocmai ca sa evit polemicile, pt ca e paranoic rau nu alta
din asta, a urmat o despartire urata zic eu, spunandu-mi ca nimeni nu a indraznit sa l dezamageasca cum am facut-o eu si multe altele..el crede ca eu inca mai am ceva cu fostul, ca n-avea ce cauta la mine, ca nu mai avem ce vorbi noi doi daca ne-am despartit, ca daca vroiam sa fie bine cu el, ma mutam de acolo..ca tot ce trebuia sa fac, stiind cum e, era sa evit situatia pur si simplu..
ce sa fac acum nu stiu..m-a afectat rau tare ruptura asta, in special psihic si de aici mai departe..m-am agit ft tare si am lesinat, m-au gasit vecinii cazuta de afara, vomit tot ce inghit..
cum sa l fac sa inteleaga ca nu e nimic intre mine si fostul?ca nu i-am gresit cu nimic?si chiar n-am facut asta, din contra, m-am privat eu de multe lucruri ca sa nu ma cert cu el, pt ca v-am spus, e genul de om in fata caruia o sa trebuiasca sa ma justific mereu..

mesaj kilometric, dar chiar am nevoie de alte pareri,desi stiu eu cam ce e de facut..macar sa mi capat un pic increderea in mine si sa capat un pic de optimism...

poate nu este cel mai bun raspuns dar eu i-as pune fata in fata, sa ii zica fostul ca are o relatie stabila si ca nu este nimic intre voi...ai tu motivele tale daca nu pleci din aceasi "casa" si ar trebuii sa inteleaga, dar pe de alta parte gelozia este boala grea...

maryu, tocmai ne spui ca te-ai privat de multe lucruri ca sa-i fii pe plac, ca esti nevoita sa te justifici mereu in fata lui, ca n-are incredere in tine, etc. acum intrebarea mea e urmatoarea: crezi ca ai putea fi fericita pe termen lung langa un asemenea om? ti-ai dori sa-ti traiesti viata justificandu-te mereu, ascunzandu-te si inventand fel-de-fel de minciuni ca sa-i ascunzi lucruri care la urma urmei sunt complet nevinovate? ai putea fi fericita stiindu-te mereu banuita?
eu cred ca in astea 4 luni ar fi trebuit sa fii extra-fericita, nu suparata si mereu in garda... sigur ca te doare acum despartirea, sigur ca te simti vinovata de ea (a avut el grija sa te acuze tot pe tine de toate relele cad de fapt relatia s-a terminat din cauza lui   ) dar eu zic ca e mai bine asa si ca iti va fi mai bine fara el.
in fond cu totii ne dorim sa fim fericiti, sa avem o relatie normala, fara banuieli, acuze, fara sa fim culpabilizati in permanenta.

maryu a scris:

uneori la asta ma gandeam si eu...in loc sa fiu super-extra-mega fericita ca na, suntem la inceput si toti trecem prin fericirea asta, ei la mine nu prea a fost asa..speram ca daca nu acum, poate mai incolo cand o sa prinda incredere in mine..cand eram impreuna tot timpul era super bine, chiar eram fericiti..cum era unul intr o parte si cealalat in alta parte..gata, incepeau discutiile..off sunt constienta ca e mai bine fara el, dar e si rau fara rau

pararea mea e ca nu intri intr-o relatie noua fiind gata neincrezator in celalalt poti sa-ti pierzi increderea in cel de langa tine daca intr-adevar te-a inselat, insa sa fii neincrezator din start e o mare tampenie! in loc sa pleci de la premisa ca va fi frumos, ca va fi bine, ca va fi dragoste eterna, etc, etc, pleci din start cu ideea ca vei fi inselat, mintit...
nu e rau fara rau (ce urat suna!   ), e bine fara rau! meriti mai mult decat atata si cred ca o stii si tu. nu te mai stradui sa-i demonstrezi nimic unui om care nu te respecta!

dar tu realizezi ca nu esti cu nimic de vina? realizezi ca el te-a obligat sa minti aiurea si sa te ascunzi fara motiv?
si acum tot pe tine te face vinovata de tot
asta e o metoda ordinara de manipulare, nimic altceva! adica practic el ti-a aratat acum ca avea motive sa te banuiasca, ca era indrepatit sa-ti ceara justificari pentru ca iata, tu l-ai mintit si el te-a prins cu minciuna si, culmea, tot tu esti de vina ca s-a sfarsit relatia!

Toriana a scris:

Adevarat ca gelozia e o boala foarte grava. Imi pare rau pentru tine ca a trebuit sa treci prin asa ceva. Stau si ma gandesc la o faza: ai spus ca mereu ai renuntat la multe pentru a va fi bine. Dar el a renuntat la ceva pentru tine? Adica si tu ii impuneai lui aceleasi limite?
    E greu acum, dar sper sa treci repede peste starea asta, mai ales ca la tine se resimte si fizic. 

citeam undeva ca nu poti trece peste o despartire nici in 4 luni, 6, 8, zicea cineva de 5 ani.....chiar daca erau cu alte persoane se gandeau tot la fostul. stiu ca nu este bine asa si tine doar de vointa fiecaruia sa treaca peste, dar CAND trece? de ce nu trece mai repede? eu am obosit sa mai lupt, las sa treaca de la sine..nu mananc...nu beau...nu ies...nu vreau decat sa fie asa cum a fost pana acum...

Da, asa e, se trece greu peste o despartire. Dar depinde cat de mult ai tinut la persoana respectiva, depinde de sprijinul celor din jur si de cat de hotarata esti sa mergi mai departe. Ii multumesc lui D-zeu ca in ultima perioada m-a ferit de aceasta suferinta, e una dintre cele mai ingrozitoare. La mine a functionat expesia "cui pe cui se scoate", chiar daca cuiul asta nu aparea cand vroiam eu.