Am nevoie de un sfat/parere-3

Capca iti multumesc si tie pentru incurajare.
Astazi am vb ne-am si intalnit, mi-a mai explicat, am mai lamurit cate ceva, am incercat sa mai inteleg ce nu imi era clar in totalitate. In linii mare facem amandoi eforturi pentru a ne reveni, tragem concluzii si invatamine, ne spunem parerile si ne sfatuim ce sa facem pentru a nu mai ajunge in aceasta situatie. Observatia mea majora este ca, eu, care credeam ca nimic rau nu se poate intampla ca noi suntem de neatins de anumite situatii, trebuie sa inteleg ca viata e reala si nu cea din filme, ca poate chiar daca faci totul ca la carte se mai intampla si lucruri neplacute, peste care trebuie trecut cu calm si intelgere. Si sper ca a inteles si el ca niste vorbe aruncate aiurea inainte de a le gandi, ca niste copilarisme de doi lei, ca in general facutul lucrurilor negandind inainte la ce consecinte poate duce, te fac sa pierzi ceva la care chiar tineai si iti pasa fara a mai putea schimba ceva dupa aceea.
Gata ca sunt prea filosoafa.
Va multumesc inca o data tuturor pentru sfaturi si ne mai vedem pe aici, sper cu ocazii mai placute.

Problema pe care urmeaza sa o prezint ma macina zilnic cam de cand ma stiu. Este o problema de familie, mai exact o problema cu tatal meu. Eu am 20 de ani, si mai am o sora de 10. Nici nu stiu cum sa incep ca sa imi fac problema cat mai inteleasa... Intotdeauna am fost cuminte, la locul meu dar si tinuta din scurt totodata. Tatalui meu i se pare foarte ciudat cand ies undeva seara (se intampla oricum rar). Nu interactionez deloc cu el, nu vorbim niciodata, habar n-are nimic despre mine... Mama e minunata, ma inteleg perfect cu ea, insa nu il poate influenta pe tata. Parerea lui e cea mai importanta, cei din jur nu conteaza, orcine ar fi ei. Acum cativa ani certurile dintre ai mei erau la ordinea zilei, ba uneori mai era vorba si de violenta...

In ultima perioada totul a fost ok, certuri nesemnificative, de cuplu. Ieri insa, a avut loc din nou o cearta ca pe vremuri, cu vorbe grele si urate. Eu si sora mea nu ne bagam intre ei pt simplul fapt ca mai rau s-ar amplifica situatia, tata nu e genul care sa intelaga cand  i se vorbeste frumos...

Acum ca am facut o prezentare generala a familiei, sa va zic chestia ce ma termina pe mine psihic de fapt. Dupa cum am mai zis, mereu am fost o fata cuminte, timida, inchisa in mine. Sunt de parere ca lucru asta e din cauza comportamentului tatalui, care s-a rasfrant asupra caracterului meu. In preajma lui ma simt mereu o bleaga, mi se pare ca mereu gresesc, ca nu fac nimic bine. Sunt o persoana slaba si NU VREAU sa raman asa pt totdeauna. Asta e si motivul pt care am hotarat sa scriu, am speranta ca cineva ma va sfatui ce e de facut. Va rog insa sa nu-mi dati sfaturi ce nu tin de mine (gen sa divorteze mama de el sau sa mearga tata la psiholog) pt ca efectiv nu am eu puterea de a interveni in modul asta.
Inca un lucru ce ma ingrijoreaza, este si sora mea, care in mare parte a trecut prin ce-am trecut si eu (zic in mare parte pt ca lucrurile intre ai mei s-au mai schimbat in bine de cand s-a nascut ea)... Ea este altfel, indrazneste sa-i spuna tatalui ce-o deranjeaza, isi impune punctul de vedere, spre deosebire de mine care nu pot, ma bufneste plansul si aia e.
Am scris mult, si nu cred ca multi vor avea rabdarea sa citeasca, insa orice sfat prin care ma puteti ajuta pe mine si pe sora mea, e bine venit! Multumesc...

Exact, acum o luna, dar la 'vreau sa aflu' si doctoressa mi-a zis c-ar fi mai potrivit aici

de curand am realizat ca aceste cazuri in care este vorba de violenta domestica implica mult mai multe decat ai putea crede la o prima vedere...

nu iti spun sa le sugerezi alor tai sa mearga la psiholog (desi mamei tale cu siguranta i-ar face bine), dar poti incerca sa mergi tu. 20 de ani inseamna mult totusi...nu poti schimba felul tau de a fi pocnind din degete. comportamentul pe care il ai (esti timida, retrasa, inchisa) se justifica pana la cel mai mic detaliu - majoritatea copiilor care cresc intr-un mediu asemanator cu al tau sunt ca tine.

legat de sora ta, ai spus ca indrazneste sa "se ia" de tatal vostru. el cum reactioneaza? si legat de faptul ca e violent, se intampla numai cu mama voastra sau a fost si cu tine si cu sora ta?

Hmmm...si eu sunt intr-o situatie asemanatoare, insa parintii mei s-au certat si se cearta groaznic in continuare. Este foarte adevarat, ne-a influentat chestia asta extraordinar de mult. Si eu sunt retrasa, mai timida, cu increderea in mine de obicei sunt la pamant, insa incerc sa imi construiesc increderea prin interactionarea cu alti oameni, incerc sa ma implic cat mai mult in ceea ce fac, sa ma pun in situatii noi. In ceea ce priveste impunerea in fata tatalui (pentru ca si la mine in familie tata este principala problema), eu sincer nu am probleme. Nu prea mai am atat de mult respect pentru el si i-am spus ca intre noi doi nu mai exista nimic infara de legatura de sange si faptul ca stam in aceeasi casa. Nu imi e rusine sa imi sustin punctul de vedere in fata lui, el nu mai are nicio putere in fata mea, nu este un om care conteaza prea mult in viata mea. El a ales sa ajungem asa, nu il intereseaza ce fac, cum sunt iar daca ceva rau se intampla cu mine da vina pe mama Astfel de oameni nu merita prea mult respect. Daca te gandesti ca vorbind cu el o sa il schimbi sau ceva...nicio sansa! Asta e mentalitatea lor, niciodata nu o sa accepte o alta parere. Tu incearca sa iti vezi de viata ta si exteriorizeaza-te cat mai mult. Eu abia astept sa ma mut, desi ma doare sufletul ca o las pe mama singura cu el .

Ultima oara a fost editat de Maria19 (2012-01-25 22:08:52)

Ba s-a gandit si i-am zis si eu de multe ori ca poate asta ar fi solutia, DAR: mama are ani buni de cand nu lucreaza din simplul motiv ca tata zice ca nu e nevoie, ca face el bani cat sa ne intretina pe toti. La un moment dat isi gasise ceva f ok in domeniul ei, insa a iesit cu mare tam-tam, din partea tatalui... e oribil ceea ce zic, e oribil sa nu poti face ceea ce e bine si ceea ce vrei intr-o casnicie... In concluzie, daca s-ar desparti, pe langa faptul ca ar iesi un scandal monstru, nu am avea cu ce sa ne intretinem, iar de el nu am scapa. Cred ca ar fi si mai rau! Mai am speranta ca in cativa ani, dupa ce termin facultatea, poate o sa fac eu bani destui, poate se va angaja si mama si ne vom putea intretine singure, fara sa mai depindem de el. Doar asa se va schimba treaba

stiu ca va e greu, fetelor!
cuppycake, da, e oribil sa nu poti face ce vrei, dar este ceva intalnit in proportie de 90% in cazurile de violenta domestica - sotia nu lucreaza pt ca "sotul aduce destui bani". nu despre asta e vorba. e greu sa ai control total daca sotia ta lucreaza, tocmai pt ca ar avea putina independenta si nu numai financiara. primul lucru pe care un sot violent trebuie sa-l faca e s-o indeparteze pe sotia lui de cunoscuti, prieteni si sa-i taie orice posibilitate de a intra in contact cu oameni noi. reusind acest lucru, normal ca sotia va ajunge dependenta de el.

maria, nu incerca sa-l intelegi! iti vei consuma multa energie degeaba.
o sa va trimit amandurora un mail cu cateva informatii care sper sa va ajute

Gata, mi-am setat

Multumesc April!