Dealing with depression-10

pai si eu de multe ori nu vreau nimic si nu ma mobilizez sa fac nimic, dar n-as numi asta depresie, ca doar de mine depinde sa fac ceva 

poate fi si altceva, oboseala sau epuizare sau ceva ce tine de organism si de buna functionare a lui.
de exemplu sindromul colonului iritabil are simptome ca oboseala, iritatie etc..

jeannie, ar fi multe de zis in situatia ta... multe de discutat daca asa te simti intradevar..

daca vrei sa mi discutam, lasa-mi id de mess

cand iti este somn, desi dormi destul, sau cand te simtit obosit desi nu faci cine stie ce treaba, este un fel de cerc vicios. cu cat vei dormi mai mult cu atat iti va fi mai somn tot timpul, cu cat nu ai activitati de facut, si stai mai mult, cu atat vei fi mai obosit. este vorba de oxigenarea creierului, si a organismului. Ti-a trebui efort fizic, pt a oxigena creierul, desi iti este greu sa il faci, pt ca, creierul nu este oxigenat, si tot asa bulca continua.
Cand iti dai seama si sesizi ca asta se intampla, trebuie sa te obligi, sa te fortezi, in activitati fizice, pt a rupe bucla.

ah, asa pe fuga rau de tot, angel si tu imi esti foarte draga, poate ne vom intalni intr-o zi, poate chiar la o iesire a fetelor si baietilor de pe forum
jeannie te atrage muntele? drumetii, usurele chiar? pot sa-ti recomand cateva scoli de munt/ ghizi si eu am facut una si mi-a placut mult. cunosti multi oameni, te plimbi prin tara, e superb. suna bine?
my_aa iti raspund cand pot ca in 5 minute trebuie sa fug, dar stiu ce zici si eu am facut asa si am simtit ca sunt pe drumul cel buna, dar ai mei mi-au dat cu bata in cap la nasfarsit sa ma darame la loc si acum cu no money si depresie cam greu sa ies cu fosti colegi... nu multa lume accepta doar o plimbare in parc.
fetelor toate love you you make my wolrd better

Buna fete dragi,

Va multumesc frumos de ganduri si grija. Am mai dat tarcoale pe aici, dar nu sunt tocmai intr-o stare de "scris, spus..."

Daca v-ati intrebat cum am mai fost... Cam tot asa, cu usoare urcusuri, dar mult coborasuri. Din pacate am dat in alte vicii din cauza insomniei si a faptului ca nu ma puteam nicicum destine, relaxa...nu puteam sa-mi opresc gandurile, sa am parte de putina liniste si calm. Am baut destul de mult si foarte frecvent. Acum trebuie sa ma lupt si cu pornirile astea.

Sunt inca in terapie, comunic frecvent cu psihologul. Tratament nu fac decat naturist si iau permanent suplimente ca sa fiu capabila sa misc putin in jur.

Sunt si momente- o saptamana asa in care lururile par sa fie pe un drum bun, fac miscare, mai putin alcool, reusesc sa ma destind ascultand muzica, reusesc sa ies din casa... dar apoi urmeaza din nou o cadere in care ma intoxic cu tot felul de chestii nocive.

In clipa de fata ma lupt cu anxietatea mea sociala. Se prea poate sa-mi gasesc un serviciu, idee care nu ma incanta din cauza ca nu este ceea ce-mi doresc, dar toti cei din jur considera ca e un lucru bun de facut. Altceva nici macar nu am la indemana. O sa incerc si pe asta...cu toate ca am probleme mari cand vine vorba de a interactiona cu alte personane.

Depresia e o... constanta. Parca m-am si obisnuit cu mine asa. Nu multi inteleg prin ceea ce trec, probabil si pentru ca nu las pe multi sa ma ajute...sa inteleaga ce se petrece cu mine. Sunt complicata si eu. intr-adevar. 

Atacurile de panica s-au mai rarit, dar inca am momente in care pierd controlul. Transpir, imi tremura mainile, nu pot sa respir, am batai iregulate de inima, nu pot sa plang sau sa tip...simt nevoia sa ....fug si e un fel de disperare.

Plus ganduri obsesive.

Ideea este ca sunt inca aici. Si singurul lucru care ma tine oarecum e gandul ca la un moment dat cand te scufunzi...trebuie sa existe un bottom. Si odata ce-l atingi nu exista decat o cale....in sus. Probabil ca nu am atins adancul ala....


Imi pare rau de incoerenta gandurilor.
Va imbratisez pe toti si toate.

Tei, eu acum citesc pt prima data... cum ai ajuns aici? de la ce a plecat totul?

Tei   nu esti singura...noi ne-am gandit mereu la tine....

Tei, pai inteleg ca ai o problema cu alcoolul si asta e un detaliu important pe care nu il stiam, cred ca ar trebui sa-l detaliezi, cum ai inceput, cat de des si cat de mult de fapt si in ce situatii, cum te "ajuta" etc. si asta cu jobul nu o inteleg, nu e ce-ti doresti, dar ce-ti doresti sa faci si te-ar tine jobul? esti asa de tanara incat sa nu fie nevoie sa lucrezi, mi se pare gresita gandirea, fostul meu, de fapt ex-ex acum, avea o conceptie care parca seamana izbitor cu a ta la capitolul job care mi s-a parut efctiv distrugatoare pt el. ai grija. cat despre problema ta cu socializarea, vorbesti de job, la job nu e ca in viata sociala de distractie, interactiunile sunt altfel, iar daca vrei ceva unde sa interactionezi cat mai putin cauta exact asa ceva, cu putini colegi si neaparat fara lucru direct cu publicul/ clientii etc. dar nu pricep tu pan' la urma ce vrei? sa fii mai sociabila sau sa te ascunzi de oameni? eu am impresia ca e prima varianta si nu te crezi capabila, daca e asa... interactionand inveti si devii si buna la asta, daca nu o faci si fugi de asta, nu o sa cunosti regulile si nu vei deveni nicicand sigura pe tine. the world is a scary place, dar mama lui, nu-i chiar asa scary. nu te supara pe mine, comentez pe ce inteleg din ce ai scris. daca esti din capitala putem sa ne si vedem.

pt. restul fetelor, deocamdata mi-e mult mai bine, fac un trainging platit si daca il si iau o sa am un job relativ decent macar pentru o perioada, sa speram, ma simt mai bine doar din cauza asta, la tipul ala nici nu ma mai gandesc, stiam foarte bine si de atunci ca o sa ma simt din ce in ce mai bine fara el, dar eram nevoiasa de o imbratisare acolo, cineva cu care sa schimb 3 cuvinte etc.

little pineapple din bucuresti.

my-aa, adevarul e ca mi-e destul de greu sa ajung sa ma vad cu persoane din trecut pentru ca ma trateaza cum e si normal cred, doar ca pe o amica distanta, cel putin la inceput si nu ma pun pe primul loc asa ca e ceva de genul, vaii super incantare da sigur ca iesim te sun saptamana asta si nu mai suna sau suna peste o luna, intervine ceva amana, dupa uita, etc. cam asa merg lucrurile cu persoanele vechi pana ajungi la nivelul din trecut daca era mai ridicat de atat. persoane noi greu sa cunosc, dar stai linistita, stiu cum sa-mi fac o viata sociala, numai ca am nevoie si de resurse pentru asta. plus ca acum ceva timp chiar nu puteam sa ies sa ma hilizesc fals si nu suportam sa aud tampeniile pe care le debiteaza zilnic o persoana normala cand iese cu cineva in conditiile in care eram eu. chiar nu suportam psihic. acum mi-am revenit la capitolul asta sunt gata sa reiau viata sociala si muncesc sa-mi fac resursele materiale, sufletesti etc necesare.

angel, imi pare super rau sa aud asta, nu aveam idee... cat despre mine, nu stiu asa bine engleza, am invatat-o mai mult singura, nu am facut-o in scoala generala sau primara, in liceu nu intelegeam nimic fiind 100% incepatoare etc. am multe goluri care se vad. plus pronuntia varza. si mi-e frica sa plec din tara mai ales singura. recunosc ca in situatia disperata din ultimul timp as fi plecat cel putin teoretic si la capatul pamantului.

Ultima oara a fost editat de eph (2012-10-04 13:03:03)

plangi o vreme, esti trista, consumi "procesul de jelire" ca sa zic asa

dupa aia, te ridici si mergi mai departe. iti gasesti activitati placute de facut, iesi cu prietenii in oras, la film, la plimbare, te intalnesti cu fetele , te rasfeti cu ceva bun de mancare de exemplu, faci planuri pt viitor, daca ai posibilitatea cunosti oameni noi..