Dealing with depression-8

si daca nu te gandesti la asta, daca esti atenta la altceva mai ai senzatia ca ametesti ?

pai asta zic, daca esti concentrata sa privesti ceva, sa vorbesti cu cineva sunt sigura ca nu mai ai senzatiile astea... stiu ca e greu, dar trebuie sa incerci sa te gandesti la altceva, orice banalitate (ce sa cumpar din piata, cum sa ma imbrac maine)... eu asa fac in caz de atacuri de panica

Heim, da, incerc sa-mi schimb gandurile si stii ca atunci cand voi reusi o sa fiu...sanatoasa, dar asa cum ai spus e greu pentru ca este un automatism deja toata avalansa asta. Incerc sa ma distrag sau sa gandesc rational, fara sa mai fac scenarii, cum ziceam. E posibil sa lesin, dar e foarte posibil sa nu se intample asta pentru ca m-am mai gandit asa si nimic nu s-a intamplat. Nu fac atacuri de panica gandind asa, dar senzatia de instabil tot nu dispare. O sa incerc si altfel de ganduri, cum mi-ai spus tu... cea simplu si acaparant, detasat de starea in sine.

Alinda, daca e din cauza aia, atunci n-am ce sa fac. Poate doar sa ma obisnuiesc, daca te poti obisnui. Stii ca n-am niciun remediu sau solutie.

Buna din nou.

Are cineva experienta cu antidepresivele?

(Momentan iau doar un antidepresiv natural si niste suplimente pentru a-mi ridica nivelul de energie.)

Sunt deprimata de foarte mult timp, am avut o cadere nervoasa in ianuarie si de atunci nu mai sunt buna de nimic. O tin dintr-o cadere nervoasa in alta. Totul se prabuseste in jurul meu, mi-o fac eu cu propria-mi mana desi nu prea sunt constienta de asta. Diagnosticul e pus de specialist: depresie, anxietate si atacuri de panica. Cele din urma s-au rarit cu terapia.
Am fost sfatuita in nenumarate randuri de a recurge la antidepresive, dar anxietatea, scenariile, temerile nu ma lasa.

Am incercat sa ma ajut prin diferite metode, dar nimic nu functioneaza. Nu-s capabila sa ma ajut din cauza ca nu ma pot concentra pe nimic, nu pot iesi din casa, nu pot sta de vorba cu nimeni personal. Ma simt "batuta in cap"! citesc si nu prind nicio idee sau prelucrez orice vorba sau pasaj in asa fel incat imi face rau. Nu pot scapa din cercul asta vicios...

Daca are cineva experienta, va rog, lasati o parere. Cel mai teama imi este de efecte secundare ca: ganduri de suicid, insomnii(caci eu dorm, excesiv...) si reactii puternice atunci cand imi doresc sa renunt. Imi mai este frica de senzatii ca: deconectare, derealizare(pe care le simt deja destul de acut si care imi genereaza de multe ori panica).

Ultima oara a fost editat de Tei (2012-06-26 17:43:20)

Tei, alea sunt efectele secundare ale antidepresivelor care pot sau nu sa apara. Gandeste-te ca orice medicament le are dar asta nu inseamna ca o sa se si intample. Tu le iei pentru efectul lor principlal nu pentru ce ar putea sa ti se intample. Si cand iei o aspirina iti asumi un risc...daca e pana acolo.
Eu ti-am zis de la inceput ca sunt pentru ele pentru ca cele mai bune rezultate survin in urma combinatieiei tratament+ psihoterapie. Dar mai trebuie si sa crezi in ele, ca vor functioana, pentru ca altfel poti sa-ti induci singurica toate cele enumerate de tine si nu ai facut nimic.

Tei a scris:

Cel mai teama imi este de [...] reactii puternice atunci cand imi doresc sa renunt.

http://www.saptamanamedicala.ro/articol … vilor.html

eva, Tei nu cred ca ne intreba ce antidepresive sa ia, ci daca sa ia

eu antidepresive nu am luat, am luat anxiolitice si tot asa eram ingrozita de efectele secundare, insa ajunsesem intr-o stare in care nu prea aveam de ales si am zis sa incerc
le-am luat doar pentru 3 saptamani, nu am avut efecte secundare, nici dependenta
ce pot sa-ti spun e ca n-o sa uit niciodata senzatia pe care am avut-o cand am luat prima pastila: o fost ca si cum s-ar fi ridicat o perdea cenusie din fata ochilor mei si lumea aparea dupa mult timp normala, totul era ok...
e scary sa te gandesti cum o pastila influenteaza chimia creierului tau intr-o asemenea masura, pe de alta parte chimia asta a fost deja alterata dintr-un motiv sau altul si poate e cazul sa incerci sa remediezi situatia si prin mijloace artificiale, daca altele nu functioneaza

Multumesc fetelor. Tot asa cum am pornit: pro si contra...
Heim, si dupa ce ai renuntat ...lumea tot normala parea? starile au revenit? daca da, nu simti mereu nevoia de a le rezolva prin medicatie?
Da, e foarte scary pentru mine din cauza ca apar tot felul de reprosuri, apar tot felul de indoieli, de temeri, de pesupuneri, de scenarii.

Pe de alta parte cum spunea si sum, nu cred ca o pastila o sa-mi alinieze gandurile atat de haotice sau ca o sa-mi schimbe gandurile negative in altele rationale, ca o sa-mi "activeze" efectiv viata . Pe de alta parte am incertitudinea asta- daca ar fi fizic, ar fi tratabil, da, prin medicatie. Dar depresia e fizica(dureri musculare, de cap,gat-gura uscate, transpiratii, moleseala, greutate corporala greu de dus, crestere in greutate, de apetit etc.) din cauza psihicului...deci gandurile sunt problema. Si gandurile cum se trateaza?

Altfel, psihologul ma sfatuieste sa recurg la medicatie, din cauza progreselor de melc-melc pe care le fac. Medicul meu, la ultimul control, stramba din nas pe sub mustati. Antidepresivele incetinesc metabolismul, eu luand tratament pentru un metabolism deja foarte lent...
Deci toate se bat cap in cap si eu cu ele.

In final, o suta de incertitudini si o lipsa acuta de solutii.

Multumesc, Heim. Scuze ca nu am raspus la timp!

Alinda, nu vreau sa mai umplu pagini cu depresia mea.
Scurt, adevarul e ca nu-mi doresc nimic in clipa de fata, decat sa descopar un dram de calm, de armonie, liniste, acceptare, nimic altceva. Imi par toate lupte prea greu de dus, pentru care nu am resursele sau inzestarea necesare.

Caut de cateva zile un raspuns la intrebarea: Ce inseamna ca un om are valoare si in ce consta valoarea asta?
-Intr-o cariera de succes? E un medic mai valoros ca persoana decat o femeie de servici?
-Ce pot eu face pentru a deveni o persoana valoroasa!? sa ma uit in oglinda si sa ma plac, sa-mi spun ca da, am valoare?
-Daca o sa am o cariera de succes si sa presupunem prin ridicol ca o sa ajung medic... inseamna ca o sa am valoare?

Si nu ma multumesc raspunsuri ca:
-esti o mica parte din perfectiunea divina, deci automat ai valoare
-esti om si prin acest simplu fapt ai valoare.
Si pedofilii si criminalii sunt oameni. Au inca valoare!? Sunt inca parte din "perfectiunea divina"?

Deci sunt si mai adancita in ganduri decat acum o perioada. Parca as trai doua vieti diferite...

Ultima oara a fost editat de Tei (2012-07-02 16:03:47)

pai da... si n-ai ajuns nicaieri asa, in consecinta trebuie sa-ti modifici felul in care gandesti.
nu cred ca e cazul sa-ti pui acum asemenea intrebari filozofice, cred ca altele sunt prioritatile tale acum. important mi se pare mie sa-ti gasesti un drum, sa vezi ce anume te-ar face fericita sau macar multumita si cum poti tu sa actionezi ca sa obtii starea respectiva. sigur, e inevitabil sa ne raportam si la restul lumii, doar nu traim singuri in codru. astfel ne gandim daca actiunile noastre ii multumesc sau nu pe cei apropiati, asta insa nu este un scop in viata ci un mod de a ne asigura ca am facut ce ne sta in putinta pentru a contribui la armonia familiei. dar daca aspiratiile noastre sunt diameral opuse celor ale apropiatilor... so be it, noi ne urmam drumul.
cat despre "valoarea" criminalilor... e ciudat aici si depinde la ce anume te raportezi. te raportezi la divinitate? atunci probabil ca or avea o valoare ca indivizi de vreme ce exista bine-mersi printre noi si nu i-a traznit inca atunci cand si-au ucis semenii. daca privesti din perspectiva morala... n-or fi buni de nimic.
dar aici e mult de spus...