Exista viata dupa chiuretaj?!-3

angel_sweety a scris:

sa scriu sa sa nu scriu ?
dar ma mananca rau
deno cati ani avea mama ta cand a fost parasita ?

19 si eu fix...1 zi  rusine ei ca nu m-a omorat si mi-a chinuit viata 

Ultima oara a fost editat de denorah00 (2012-06-07 17:49:04)

angel, initiatoarea a spus ca sora ei are 34 de  anisori. si-mi permit sa cred ca una la 19 ani are mai putina minte decat una la 34 fie si ea putin "incuiata" ca sa citez initiatoarea. si nu condamn, doamne fereste, imi plange inima si mie si pt sufletel mic si pt sufletul mare.

deno azi sunt dusa, sa ma scuzi, am crezut ca e vorba de o pustoaica 

m-am exprimat cumva gresit... da, si eu cred ca de el are grija Dumnezeu, dar ideea ar fi ca mama ar tb sa-l vada in continuare si sa-l trateze cum ar trata, sa zicem, un prunc mort la nastere (care si ala e fara greseaal si in grija Lui Dumnezeu, dar uite ca mama sa nu va uita, pana la moarte, sa-i duca o lumanare, sa-i faca o rugaciune, o pomenire etc - etc-ul e pt ca eu nu stiu exact ce se face la cei nebotezati, dar un preot o va putea lamuri, daca vrea). Chiar recent am auzit o conferinta despre "parenting" tinuta de Maica Siluana si ea preciza undeva ca un copil avortat trebuie vazut ca membru al familiei, tb sa ne rugam pt el, pt iertarea noastra (deopotriva de catre copil si de caatre Dumnezeu)... nu am retinut exact, dar ideea in mare era ca daca exista suflete plecate dincolo in mod traumatizant, ele "tipa" la cei de aici pana cand li se va "organiza o despartire" crestineasca. Si, chiar si asa, nu vor fi "invizibili".... doar ca, odata ce s-a "facut pace" (din nou, din perspectiva crestina), viata MAMEI de aici va fi mai ok. Ma rog, nu stiu cat de clara am fost, nu am suficiente cunostinte incat sa povestesc pe larg

ei, pt mama era discutia (adica pt sora ei, in cazul de fata), dar eu, cand am citit, asta am... vazut.  grotescul intrebarii, din perspectiva cealalata

Ultima oara a fost editat de katami (2012-06-07 18:16:39)

Si pe mine ma uimeste lejeritatea unora dintre noi de a-i judeca pe altii... Intotdeauna e simplu sa arunci cu piatra cand nu esti pus in situatia respectiva. Eu niciodata n-as fi de acord sa pastrez un copil despre care sa stiu ca ar putea avea un handicap sau pe care sa stiu ca nu l-as putea creste asa cum mi s-ar parea mie normal. Si asta din respect pt fiinta aia care nu merita chinuita in niciun fel. Imi repugna sa aud aberatia aia conform careia unde sunt doua guri, mai e loc si de a treia! Un copil nu traieste cu o bucatica de mancare, oameni buni!Eu consider ca trebuie sa te gandesc profund si indelung inainte sa iei decizia de a da nastere unui copil, mi se pare cea mai importanta decizie din viata unui om. Fiecare si le stie pe-ale lui, daca unele dintre voi s-au simtit pregatite sa aiba un copil, ma bucur pt ele. Dar mai exista si femei pt care o sarcina e o greseala. Oricat de urat ar suna chestia asta, e adevarat, un copil poate insemna si o greseala atunci cand nu esti capabil sa-l ingrijesti asa cum ar trebui. Pentru mine e un pacat mai mare sa faci un copil pe premiza unde mananca 2, mai e loc si de al 3 lea, decat sa avortezi... Dar de ce sa evoluam si noi un pic in gandire, hai sa facem toate cate 5 copii ca i-o creste Dumnezeu.

joy, cora
un vers pt noi dintr-o melodie pe care am ascultat-o azi: "Doctors say i'm the illest, 'cause i'm suffering from realness!" - si cred ca spun cam tot cu asta.

oamenii avorteaza copiii ce prezinta risc de a se naste cu malformatii din egoism! "daca il nasc, va depinde de mine toata viata", "va trebui sa ma dedic lui 100%" etc etc. daaaar tot din egoism ii si pastreaza pe acesti copii. rationamentul e ceva de genul: "voi avea (deci eu, persoana mea, nimeni altcineva) remuscari toata viata poate", "nu voi putea fi linistita stiind ca mi-am avortat copilul" si etc etc.

ce pot sa zic...sunt la etapa in care consider ca nu exista altruism! tot ce facem e pt noi! sa ai un copil e o dovada de egoism! eu ma ingrozesc gandindu-ma cum vom fi peste cativa ani. ne denaturam pe zi ce trece. cum sa aduc un copil pe lumea asta? sanatos tun sa-l nasc si tot va suferi...ca asta e viata. e egoism pur sa aduc pe lume un copil stiind asta! da' na, noi vrem sa avem niste fiinte micute si dragalase care sa depinda de noi 100% - e tare frumos sentimentul ca faci ceva, simti ca esti important - asta e ideea: tu te simti important, faci ceva pt tine!

copiii cu handicap: stiti cum e cu ei? ii nasti si ii dai naiba intr-un centru de plasament. la 18 ani sunt dati naiba si de acolo. problema e ca nu au ce le trebuie pt a infrunta viata. si ii vezi, peste ani, tu ca ingrijitor la centru de plasament, intr-o gara sufland intr-o punga. si ti se rupe sufletul (din nou, din egoism, te gandesti "pt ce m-am chinuit atatia ani sa-l ingrijesc" - replica auzita cu urechile mele, deci sa nu sariti sa ma contraziceti ca o faceti fix degeaba) si...cam atat. te gandesti ca probabil va sfarsi mort prin vreun sant, eventual si dupa ce s-a luat de cineva/a dat in cap/violat etc. suna bine, nu?

sau hai sa dam dracu ce zic medicii si sa ne incapatanam sa aducem pe lume un copil. ca si daca va avea malformatii il vom iubi, ca e al nostru. aham, fix asa se intampla mereu ati vrea sa credeti. gresit! familie instarita, copil pe drum, risc de a se naste cu retard mental. "nu nu, eu il pastrez (ce urat suna...parca vorbesti de un obiect) ca e al meu si-l voi iubi oricum" (desigur, tu sperand ca totusi gresesc medicii si va fi sanatos). ei, ce sa vezi, teapa! medicii au nimerit-o. si creste copilul, iar tu, om renumit, instarit bla bla, constati ca esti privit cam aiurea de cei din jur (deh, ce sa faci, mentalitate "sanatoasa" de "om") din cauza defectului copilului. si ce faci? il dai la o scoala normala cand el, la varsta de 16 ani, are IQ-ul 30! da' nu-ti poti permite sa-l duci la o scoala speciala (desi ai bani cacalau) ca e naspa sa le zici oamenilor ca plodu' nu e la liceu' de fite X, ci la scoala pt copii cu nevoie speciale.

bai, ce bine e sa poti spune ce gandesti! chiar daca stii ca urmeaza o avalansa de replici (care nu-ti vor folosi la nimic pt ca, desi ai doar 20 de ani - ma astept s-o aud p-asta, ca-s mica si nu stiu ce-i cu viata de fapt - tu stii ca e nevoie de muuuult mai mult decat niste replici pline de subiectivism din partea mamelor ca sa schimbi felul de gandire pe care il ai).

si eu am 23 de ani si daca mama gandea ca voi, nu eram azi pe lume.
beethowen a avut un mare handicap, a avut un tata alcoolic, a fost maltratat si n-a avut situatie materiala deloc. cat de mult pierdeam noi daca era avortat!
sunt actori cu sindrom down, cu autism, cu handicapuri majore si noi oamenii "normali" nu le-ajungem nici la glezne pt cat de normali suntem si cat de handicapati sunt ei.
dar revenind la subiectul topicului. unde a spus initiatoarea ca copilul avea un handicap? la 17 saptamani se vede daca are sau nu si daca ar fi avut, ea ar fi scris. dar a scris ca nu. deci copilul handicap nu avea, mama are o varsta respectabila 34 de ani te fac demni sa poti creste un copil si financiar si mental.
veniti cu exemple penibile ca s-o faceti sa creada ca e bine ce-a facut. dar exemplele sunt extreme care n-au de-a face cu situatia ei. femeia e normala si are o situatie normala. n0are de-a face cu copii aruncati prin santuri si situatii materiale perfecte si alte lucruri pe care le invocati.
care dintre noi am avut situatia materiala perfecta? sau am studiat la nu stiu ce fite de scoli? sau mamele noastre ne-au tinut din egoism? tind sa cred ca niciuna. si vreau sa cred ca toti am venit pe lume din iubire. iubire care ma gandesc ca s-a consumat si intre cei 2 de vreme ce au avut o relatie din care-a rezultat un prunc.
copilul nu era nici malformat nici intr-o familie dezorganizata, ce motiv a avut sa-l avorteze? ca tatal nu l-a vrut? e singurul motiv pe care-l vad.
eii daca si mamele voastre gandeau ca voi, nu mai erati voi aici cu gandurile astea stralucite.

violete, sunt departe de-a fi o criminala de-aia n-am facut unul cu toate ca eram eu pe punctul de-a muri. am vazut multe femei care au facut unul si sunt neoameni. ii fi tu mai speciala.

Ultima oara a fost editat de denorah00 (2012-06-07 22:36:40)

sunt situatii in viata cand te lovesti de tot felul de lucruri.dupa parerea mea,daca nu e pregatita sa aiba un copil sa faca intrerupere de sarcina.nu e nici prima si nici ultima.sunt atatea femei care nasc copii si ii omora.ce credeti mai grav?sa dati nastere copiiilor si sa ii abandonati sau sa ii nasteti si sa ii omorati dupa? orfelinatele sunt pline de copii fara parinti...mai bine sa faca intrerupere de sarcina din timp decat doamne fereste sa se ajunga la altele,poate mai grave.nimeni nu are dreptul sa arunce cu noroi in nimeni si nici sa judece.totusi tind sa cred ca nici pentru sora initiatoarei nu a fost o decizie deloc usoara,dar fiecare are cate un destin si ce e dat sa se intample aia se intampla!

un singur lucru am de intrebat
care e explicatia fiziologica pt faptul ca daca o femeie e violata si simte repulsie, nu ramane insarcinata?
nu pot sa cred ca toate femeile care au ramas insarcinate in urma unui viol au simtit de fapt placere si nu vor sa recunoasca

stai asa, ca o luam pe aratura! nu e nimeni perfect sanatos in ziua de azi... dar fa diferenta! vorbeam de boli mintale. acestea nu te lasa tot timpul sa faci distinctia dintre bine si rau, dreptate si nedreptate.... nu te lasa sa judeci corect si coerent...