Discutii de tot felul intre mamici si burtici - 32-73

hello mamici

Neata

Deno ce faine sunt!

Eu la faza cu mancarea sunt cam ca Deno, accept f multe numai sa manance. Incerc usor usor sa mut masa in scaunul de masa, dar nu-mi iese. In schimb avem in sufragerie o paturica si incerc s-o limitez  cat pot la paturica respectiva.

Am avut o seara si o dimineata horror. Aseara pe la 23.30 o plimbam in fata blocului, ea in ciorapi fara papuci, vroia si pe jos nu doar in brate, eu in cea mai sumara imbracaminte de somn...nu stiu ce s-a intamplat, s-a tot foit, a piscat-o ceva de picior ( dupa cum arata aum tantar sau purice) aseara arata urat, i-am dat prin somn hamletei ca sa nu mai aiba picioarele goale si habar n-am de ce s-a speriat. Urla cu suspine, se umflase de plans, nu puteam nici s-o trezesc, aveam senzatia ca lesina de atata plans. Oribil

S arunca acu tot ce prinde in wc Dimineata si-a aruncat suzeta, apoi a inceput sa planga sa i-o dau de acolo imi era si mila de ea. SI i-am zis de 100 de ori ca ce aruncam la wc acolo ramane, nu mai putem lua

Ultima oara a fost editat de be_happy (2014-08-11 12:25:10)

Da, cine stie ce simt ei, mititeii. S-a linistit afara, Slava Domnului

S mi-a aruncat o gramada de creme, jucarii, periuta ei ( la ale noastre n-are acces), s-a dus si cu telefonul dar am prins-o la timp lingurite, etc. Si se apleaca sa se spele pe maine in apa din wc, e albastra si cred ca i se pare interesanta. Capacul e normal, il ridica usor, Ii mai pica peste mana cand nu-l ridica cum trebuie dar nu-i pasa.

Ce hainute deno

Ultima oara a fost editat de JanisJoplin (2014-08-13 22:18:52)

Mamici 

Timiiiii  
Stii de ce a urlat N in avion? Ca i-am pus centura. In rest a dormit bustean. 

Apropo de discutia cu altoitul si de cea de vineri cu dezvatatul de pampers, am iesit vineri cu N la joaca in parcare. Este o fetita de-o varsta cu ea (cu cateva zile mai mica) si mai este un baietel cu vreo 2 saptamani mai mic decat ele. Mama fetitei m-a tot intrebat vara asta cum stam cu renuntatul la pampi si i-am zis ca nu stam. Inca are si nici nu fac eforturi prea mari sa scapam de el. In sensul ca ii spun sa-mi spuna cand face kk sau o intreb daca vrea olita cand o vad ca isi ia "pozitia" (se aseaza pe vine pe unde apuca), dar cam atat.
Vineri fetita cealalta era fara pampers si o tot intreba mamica daca vrea sa faca pishu si a si pus-o de vreo 2 ori.

Baietelul era cu bunica-sa care s-a dat si ea in vorba despre pampersi si facut la olita si ne-a spus ca si ea incearca sa-l dezvete. De dimineata l-a lasat fara pampers dar a facut pe el de doua ori si dupa ce i-a dat "doua la c*r ca n-a fost in stare sa spuna ca face" (!!!) , i-a pus pampers ca ce, ea cat sa stea sa spele dupa el?!
Imi venea s-o bat pe baba, pe cuvant. Eu care nu prea ma bag in felul cum isi creste lumea copiii decat cu o parere care daca e ascultata, bine, daca nu, din punctul meu de vedere, iar bine, pe femeia asta imi venea sa zbier sa lase copilul in pace.
Baietelul e foarte linistit si timid, nu se joaca cu ceilalti copii, nu alearga dupa mingi, sta numai agatat de bunica / parinti, mi se rupe sufletul de mila lui.
Pana la 2 ani era mereu cu mamica sau taticul, par foarte ok in gandire, ma indoiesc ca incurajeaza "altoitul", mai ales pt. asa ceva.
Presupun ca bunica a aparut in peisaj pentru a inceput mamica serviciul...
Aaaa, si povestea ca saraca noru-sa munceste si sambata si timpul saptamanii vine foarte obosita si cand ajunge acasa trebuie sa mai faca si mancare ca nah "ei mananca la servici, da' noi ce mancam de-amiaz?!" (ea si cu copiii adica, in afara de baiatul de 2 ani mai au o fata de 7).
Ok, nu zic sa faci mancare cu copiii agatati de fusta dimineata, dar cand vin parintii de la munca lasa-l pe ei cu copiii si fa tu de mancare daca tot o plangi pe nora ca e obosita, nu?


In alta ordine de idei, cred ca generatia noastra a cam dat-o dintr-o extrema in alta, in sensul ca noi am primit palme la fund si peste maini (unii din pacate si alte "obiecte" gen cozi de matura, curele, papuci, etc), iar cu copiii nostri simtim nevoia sa ne justificam si pt. ca am ridicat vocea cand au alergat in fata masinii.

Kate mi-a fost dor "di tini"   Asa si A. cu avionu seamana pustii nostri.  Nici A nu vrea sa vada olita. Nici nu-l stresez. Deocamdata il laud cand imi zice ca a facut kk. Ni zice de fiecare data, asta e.

Mi-e mila de baietelul din povestea ta.

Si sunt de acord si cu chestia cu extremele. Tare complicat e.

Ultima oara a fost editat de timean86 (2014-08-11 15:07:03)

katey, nu cred ca mai poate fi vorba de tantrumuri la 3,3 ani
doar ca la varsta asta intelege si-si doreste mult mai multe lucruri (evident, nu numai din cele bune), este incapatanata, trebuie sa fie ca ea, testeaza limite, ma pune la punct urgent (apropo de ridicat vocea la copii, ea imediat imi spune pe ton ferm: nu mai tipa la mine!), am spus ca trebuie sa fie her way or no way?!

buna, mamici!

ce discutii interesante ati avut peste weekend!

nu stiu cum reusiti voi sa va impuneti, eu sunt carpa moale in fata lacrimilor copilului. ii zic de cateva ori "nu punem manuta acolo ca e murdar", dar cand il vad cat de mult isi doreste si pe ce ton "se roaga de mine" sa-l las, cedez. stiu ca nu e ok, ca pt el rezulta ca nu exista limite si ca obtine orice cu putina insitstenta, dar efectiv nu pot fi dura cu el. citesc ce prostii ajung sa faca mai incolo copiii si ma ingrozesc. oare cum ma voi descurca si ce crestere ii voi oferi?
de multe ori mi-am zis ca nu e de mine rolul asta. mi-am dorit copilul, il iubesc de nu mai pot, dar nu sunt apta/pregatita sa fiu mama . sper doar sa nu-i ratez cresterea si educatia, sa ajunga un om normal.

emilya, nu cred ac are legatura energia cu achizitiile. si al meu e hiperactiv, insa e in urma rau cu achizitiile. el nu face acum ce face fata la 11 luni.

nu mai stiu ce am citit...

LE: emilya, a avut si al meu o perioada cand imi baga degetele prin gura, nas, ochi, ori ma zgaria obsesiv intr-un loc. vad ca i-a trecut. acum face altele: cand e marait de somn si ma intind cu el in pat sa adoarma, atata se foieste pana o da in rostogoliri cu sanul in gura . sau cand n-are chef sa suga, da drumul la san si cu degetul incepe sa-mi zgandare sfarcul. imi vine sa ma urc pe pereti cand vad ce are de gand. daca ii spun ca ma doare, sa inceteze, ori imi acopar sanul, urla . uneori adoarme in timp scurt si rezist. alteori insa ne ridicam din pat si i se duce somnul, apoi e marait inca vreo 2 ore.

am mai citit despre testarea limitelor. pt al meu e unul dintre jocurile preferate sa faca lucruri interzise si sa-l "certam". dinadins face prostia, razand. noi il certam, el mai tare rade .

Ultima oara a fost editat de anca90 (2014-08-11 16:03:51)

Anca si eu am fost exact ca tine, pana am vazut ca intelege ce ii zic. Pana nu intelegea, ma rupea si pe mine mila si il lasam sa faca orice. Dar nu se compara ce facea atunci(chestii total inofensive, doar ca imi dadea mie mai mult de lucru, dar facea clar ca sa exploreze) cu ce face acum.
Acum face lucruri din placerea de a distuge, de a calca peste cuvantul meu, ma sfideaza in fata si stiu ca stie, imi arata el singur ca stie ce e bine si ce e rau si dintre cele 2 alege raul aproape intotdeauna.

Nu m-am suparat si nici nu l-am corectat cand mi-a facut tot tv-ul cu crema de galbenele pentru ca nu stia, a facut-o si apoi mi-a aratat pe limba lui ce a facut, foarte incantat si se vedea ca a fost o mare descoperire pentru el. Avea 1,3- 1,4 ani. Dar acum, cand tranteste usa de 100 de ori si il rog sa inceteze ca se descentreaza, ii arat semnele ce le lasa in urma lui, ce distruge si el se uita la mine si o mai tranteste de 50 de ori si fuge?
Ampus un filmult la topicul meu cum deschide intruna usa de la frigider. Daca vrei sa te uiti, ce inseamna sa inteleaga si sa faca dinadins.

Cand ii vei explica de 100 de ori si vei vedea ca intelege, dar nu vrea, te va lasa mila si vei avea puterea sa il educi.
Fetele stiu, exact ce ai scris tu mai sus scriam si eu odata, ca il las sa faca tot, pentru ca nu-i rezist. Sa sti ca ii rezist acuma, ca si-o ia in cap daca nu. Si decat sa plangem amandoi peste niste ani, mai bine mai baga el cate-o lacrima acum. Acum lacrimile astea nu dor, dar mai incolo da..

Nu il subestimam happy, chiar nu intelegea. Cam de la 1,6 ani a inceput sa inteleaga. E pana atunci nici nu a facut actiuni ce alti copii le fac devreme, gen adus jucarii, comenzi simple.