O casnicie fericita...sau o cariera reusita?-17

Eu gandesc asa: cariera o poti pierde, dar daca ai familia potrivita, nu o vei pierde niciodata Din punctul meu de vedere, cariera va fi tot timpul nu pe locul 2, dar pe locul 1.5

din punctul meu de vedere cariera este importanta pana in 30 ani, pana atunci te poti realiza, poti asimila mai mult si mai repede. dupa 30 accentul se pune pe familie. cel putin asa vad acuma lucrurile (am 22)

Eu o vad invers, pana in 30 familie, pentru ca vreau sa fiu mama tanara, si dupa ce copii au crescut si nu tre sa ma ocup la fel de mult cariera adica tot asa dupa 30 de ani cariera Si da, si eu am 22 de ani

Oricum, degeaba imi fac planuri pentru ca sunt constienta ca daca as putea avea o cariera absolut stralucita, adica daca mi s-ar oferi sansa vietii mele da, as lasa copiii mai la urma, dar in circumstante normale nu.

be_happy, e chestie de nuanta.

Teoretic, din orice job poti face cariera. Inclusiv din femeie de serviciu (ca tot vorbeam la topicul celalalt) poti sa ajungi sa-ti faci ditamai firma de curatenie cu sedii in 5 orase daca poti si stii cum. Din ospatar, poti ajunge sef de sala, proprietar de restaurant, de lant de restaurante, etc.
Dar, luam un alt exemplu, casiera la trezorerie - nu cred ca se poate spune ca aia e cariera, daca aia e tot ce faci toata viata. E un job, un serviciu, un loc de munca si atat.

Pentru mine - si pentru societatea actuala - cariera implica urcarea pe o anumita ierarhie profesionala, o avansare, o evolutie ascendenta.

Monica999 a scris:

Eu o vad invers, pana in 30 familie, pentru ca vreau sa fiu mama tanara, si dupa ce copii au crescut si nu tre sa ma ocup la fel de mult cariera adica tot asa dupa 30 de ani cariera Si da, si eu am 22 de ani
Oricum, degeaba imi fac planuri pentru ca sunt constienta ca daca as putea avea o cariera absolut stralucita, adica daca mi s-ar oferi sansa vietii mele da, as lasa copiii mai la urma, dar in circumstante normale nu.

si eu gandesc exact ca tine si am 23

Oricum, un controlor de bilete, sau o casierita , sau oricine cu un job in care nu are pretentii sa urce pe o ierarhie nu are nici un motiv sa isi sacrifice familia. Adica daca ai o slujba cu program fix de la 8 la 4 atunci mnah, nu sacrifici nimic, muncesti si gata.

Am impresia ca topicul asta a plecat de la situatia "merg la facultate (sa fac o cariera) / ma dedic mai mult relatiei  (casnicie)"... ori mi se pare foarte important ca daca nu pana la 30, macar pana la 23-24 de ani sa te pui pe tine inaintea potentialei familii.
Mi se pare nepotrivit ca la 19 ani sa renunti la studii pentru a-ti intemeia o familie (si credeti-ma cunosc cateva persoane care au facut asta). Inteleg ca sunt multi care nu merg mai departe cu scoala pentru ca nu au posibilitatea, dar la fel de multi traiesc cu impresia ca dragostea e suficienta in viata.
Insist pe anii astia pentru ca asta reprezinta primul pas spre a face cariera.

In rest, asa cum s-a mai spus, cred ca pe la 28, 30 de ani o sa ma gandesc mai mult la familie, copii... iar apoi as reveni iar la cariera.Ca na, dupa 40 de ani merge treaba mai bine, se fac afaceri

ioana,eu sunt de acord cu ce-a zis monica,insa nu am zis ca pana in 30 de ani frec menta )si cred ca nici ea nu se referea la asta. pot lucra in timpul asta.eu de ex anul viitor ma bag pe facultate,voi avea 24 de ani si nu mi se pare ca am pierdut timpul.la 27 termin si mai pot lucra linistita dupa aia 3-4 ani si tot am ceva experienta dupa 30 de ani,mai ales ca la momentul actual lucrez cu niste oameni de la care invat mai multe decat m-ar invata orice facultate(vorbesc strict de cazul meu si ceea ce imi trebuie mie pt a porni o afacere+ca experienta cat de cat in domeniul asta am,deoarece am fost secretara tatalui meu de la 17 ani si am fost alaturi de el cand si-a deschis ceva in Romania)).Apoi mai depinde si in ce domeniu vrei sa faci cariera,caci nu toti cei care studiaza N ani sunt mai buni ca unul care a inceput mai tarziu(mai ales la cum studiaza unii in ziua de azi).
intr-adevar unii ar zice:da,lucrezi,dar nu faci cariera,nu ai lucrat in domeniul tau,ai facut ceva doar ca sa te intretii.asa este,insa am vazut absolventi si de 2 facultati care la 28 de ani asteptau inca job-ul "potrivit" in viziunea lor,sa devina "cineva",insa uneori mai trebuie sa pornesti si de jos,pt a ajunge sus cand zic jos nu ma refer la femeie de serviciu sau maturator,insa nu te pune nimeni sef deodata sau director/manager etc.

Ultima oara a fost editat de Cheers (2011-09-16 09:28:45)

dudu.f a scris:

Cariera si casnicia sunt 2 lucruri care se cam bat cap in cap.Trebuie facut un compromis.
De exemplu cineva care ajunge la 35 de ani si manager intr-o companie mare, el avand si o familie dar petrecand la serviciu 10-12 ore nu poti sa zici ca are o familie fericita cand ii vede foarte putin pe zi.
Un job nu insemna o cariera.
E nasol si sa castigi multi bani si sa nu ai cu cine sa te bucuri de ei, dar nici familia fericita nu are cum sa fie in lipsa banilor.

corect!