Mame agresive-6

_alexa_ a scris:

Kata: prin ce spui tu mai sus, accepti cumva ca toti oamenii se nasc egali? Refuzi sa accepti ca este posibil ca un copil cu parinti exceptionali, si-o educatie buna, sa fie pur si simplu rau si violent??

EXACT. cu mentiunea de a nu se confunda "educatia buna" cu BUNA INTENTIE a unor parinti (care se cred) exceptionali................................

flower asa ne vad altii trist

pai minorul nu poate fi tras la raspundere dpdv legal pana la varsta de 16 ani...

alexa exista genotip - codul genetic, etc, dar si fenotip - insumeaza tot ce tine de mediu, de la mancare la starea vremii. o perosana este influentata de ambele, in egala masura.  si asta se poate demosntra cel mai bine pe gemenii care provin din acelasi ovul si acelasi spermatozoid, homozigoti, care sunt crescuti in medii diferite. au acelasi genotip dar alt fenotip.

ei ce sa spun, ca-i dai o palma te ia politia. De parca il bati ca pe un animal......
Nu inteleg ce atata tam-tam pt o palma.....

Pai asta mi se pare nasol.....pt ca mai mult timp petrece acasa decat afara, iar unii parinti pot fi painea lui Dumnezeu afara,1 ora 2, ca sa nu-i vorbeasca lumea iar acasa sa-si bata copilul de-l rupe, din orice lucru neinsemnat. Am vazut cazuri de-astea din pacate...
Parerea mea este ca aici trebuie lucrat si nu sa te iei de orice parinte din parc care-i da copilului o palma peste fund cand probabil a facut ceva urat si nu a inteles altfel.
Si cu toata politia lor, eu tocmai in afara am vazut atatea cazuri de copii maltratati si batuti.....si asta in familii normale, nu cum arata la noi cateva cazuri vanate (ca sa-si faca televiziunea rating) in care sunt implicati tiganii....

fleur filmuletele sunt de groaza ... le-am descoperit aseara si ma tot uit la ele si plang de rup ... si iar ma uit la ingerasii de fetite .... si ma intreb unde e dumnezeu cand sufletele astea fara aparare sunt chinuite ... daca dai intr-un animal ala te musca / zgarie/ loveste cu copita... dar un bebelus care depinde cu viata lui de tine cum se apara saracu ? cum striga dupa ajutor ?

si ai mei culeg toate mizeriile de pe jos, dar le distrag atentia cu altceva, pt ca altfel se sperie copilul...si eu am vazut zilele trecute un copil de vre-o 2ani, mergea lg parinti si de-o data a luat-o la fuga...parintii dupa el pt ca erau intr-o parcare...l-au prins si l-au smucit bine de tot, au tipat la el....de parca copilul intelegea ceva daca uralu la el...normal ca s-a speriat si a incep sa planga  ...e f trist

iulia e ingrozitor ce se intampla...imi dau seama ca avem probl cu totii (adultii ma refer), cu sit financiara din tara, stres, griji, dar copii nu-s vinovati cu nik de asta...nu ne putem razbuna si descarca pe ei...eu cred ca asta e motivul pt care unii parinti reactioneaza asa...nici mie nu mi-e usor cand ma zgarie, imi trage pale si ma ciupeste clarisa...nici darius cand ma musca pe urlu de durere...dar nu pot sa-i iau la suturi pt asta...le explic calm de cate ori e nevoie...daca noi, ca parinti nu ne putem controla astfel de iesiri cum sa avem pretentia de la copii sa ne asculte  .... si eu sunt o fire care ma supar usor si-mi sare mustarul, dar am invatat sa ma stapanesc in preajma copiilor, nu vreau sa ajunga sa le fie frica la orice pas si sa ramana cu sechele toata viata...i-am facut sa-i crestem frumos, nu sa-i batem

katami a scris:

aoleu, pt mine asta se cheama topic de barfit si varsat ofurile

ce parere am? ca asemenea fiinte, cum zici, n-ar trebui sa poata face copii

cat despre titlul topicului... sunt multe de zis. copiii sunt subiectul multor actiuni agresive... si nu ma refer doar la agresivitate fizica, la fel cum, din pacate, nu ma refer doar la parinti drogati sau bolnavi psihic. agresivitatea o vad zilnic, manifestata din plin, in parcuri, la locurile de joaca, pe strada etc... si are drept subiecti copii din familiile cele mai "bune" si mai cu pretentii posibil in momentul in care un adult, un parinte, isi trateaza copilul ca pe o "marioneta" fara sentimente, fara ganduri si dorinte proprii, ca pe o jucarie, ca pe ceva inferior ce trebuie doar controlat.... atunci copilul ala e agresat... si, uneori, o astfel de agresiune doare la fel sa, chiar, mai tare decat cea fizica. in momentul in care vad (si nu e uun caz, sunt cu zecile) un copil plin de viata catalogat drept "esti rau, esti obraznic" (eventual cu varianta moralizatoare "uita-te la x sau y ce cuminte e"), pt ca a "indraznit" sa treaca de pe asfalt pe pamant in joaca, pt ca vorbeste tare sau nu sta drepti la prima "comanda".... cand aud "esti mare, nu ai voie sa plangi"... cand vad o fetita catarandu-se cu real talent pe niste bare la un loc de joaca, pt ca mama sa o apostrofeze: "da-te jos, acolo e loc de joaca pt baieti".... cand vezi cum copilul isi doreste sa exploreze, sa-si descopere si sa-si depaseasca limitele, dar e ingradit de un parinte sau un bunic mereu cu gura pe el: "pune-ti haina, ai sa racesti", "nu te urca, ai sa cazi", "vaaai, cum sa stea, doamna, pe jos, e rece pamantul" "scoate din gura aia imediat, e cah/caca", "nu ai voie sa atingi apa, daca te prind te duc acasa si nu mai iesi o saptamana".... exemplele pot continua la nesfarsit

ei, nu stiu voi, dar pe mine, cand vad (si nah, merg in parc zilnic, deci vad zilnic) faze de astea.... mi se rupe inima. Am avut parte de parinti patologic de grijulii... si tot ce pot spune e ca e MULT (dar MULT) mai bine pt copil sa mai ia o zbranca de pamant, sa mai traga un frig sau sa ajunga acasa murdar din cap pana in picioare (dar cuuuum, asa ceva e inadmisibil, mama s-ar simti ATAT de jenata, va dati seama, toata strada se va uita la ea, cat e de dezinteresata de isi lasa copilul asa murdar ).... decat sa MUTILEZI PSIHOLOGIC un copil, agresandu-i, clipa de clipa, dorinta de afirmare. Va ramane cu sechele pe viata.... nu, o racelaa nu lasa atatea urme Eu una nici acum, la 25 de ani, nu suport sa o aud pe mama spunandu-mi "fa aia" sau "ailalta". Efectiv fac alergie, pot sa-mi doresc chestia aia, instantaneu, prin faptul ca a venit "comanda", o refuz categoric, ma inchid si plec. Constientizez ca nu e ok, dar... blocajul e mai puternic decat mine, cel putin momentan.

NU faceti asta cu copiii vostri. NU incercati sa traiti voi viata pt ei, agresandu-le libertatea, stima de sine si increderea. Voi o aveti pe a voastra.,... ei au propriile dorinte si nevoi... si, mai ales, repet, au propriile limite de depasit. Una e sa aiba "pe cine se baza" si sa stie asta, e o etapa f importanta in dezvoltarea lor... dar alta e ca acel sprijin sa devina posesivitate.

Inainte de a trata un copil (fie el si de o zi) intr-un anume fel, opriti-va o clipa si ganditi-va: MIE mi-ar placea sa mi se faca asta? daca nu... ganditi-va a doua oara daca e cu adevarat NECESAR sa faceti ce aveati de gand cu copilul. 


Pt a nu fi mame agresive... haideti sa incepem prin a acorda copiilor nostri RESPECT. Ca, din el, sa derive acea IUBIRE neconditionata, reala, care nu incorseteaza...

Uite, un subiect la care nu sunt de acord cu tine!

Sotul meu o plesnea pe fetita, chiar si peste gura! Simteam ca innebunesc! O tragea si de urechi... In schimb, in parc libertate totala, pana la inconstienta! De la un an si sapte luni parca o antreneaza pentru NATO. Fetita e un mic soldat universal, cand era mica era si mai curajoasa. De aceea probabil, am ramas cu o frica ca ar putea pati ceva cu el in parc. Eu sunt mai degraba acel gen care alearga dupa ea de teama sa nu pateasca ceva. Nu pentru a in fura libertatea, ci chiar am o teama ciudata, cred ca am ramas cu ea din timpul sarcinii cand aveam iminenta de avort si de la prima sarcina, pierduta. Pentru mine fetita mea nu este o marioneta, dar cat este la varsta la care nu distinge binele de rau si nici nu stie ce anume ii poate face rau, eu sunt responsabila de viata sa.

Sigur, eu sunt exagerata intr-o singura privinta. Cea a sigurantei sale fizice.

Ultima oara a fost editat de Marlyn (2010-10-05 19:56:37)

Sincer cand vine vorba de iesit in parc si eu sunt putin paranoica. Il las sa faca orice vrea, dar stau langa el. Daca pica de ex de pe topogan sa am cum sa-l prind. In schimb nu-l las sa se indeparteze de mine, merg dupa el oriunde se duce. Daca a depasit 2m distanta am luat-o la fuga dupa el. Tot ce am in cap eu este: "daca mi-l fura cineva?" avand in vedere de cate cazuri am auzit. Mi-e frica, traiesc cu o frica constanta in mine sa nu se intample asta. Poate e ceva normal... Singurul lucru care nu-l las sa faca este sa se duca la groapa cu nisip. Nu ca se murdareste (ca oricum nu spal eu hainele ci masina) dar ca baga nisip in el de zici ca-i cine stie ce gustos