Conflicte in parc - cum le gestionam?-11

SofySofia a scris:

Unele mamici sunt tinere si nu prea se pricep... N-ai ce sa le faci

si ce anume ar tb sa scuze faptul ca sunt tinere?  ca lovesc un copil nevinovat? ca tipa la el? ce anume, eu chiar nu inteleg, poate oi fi si eu tanara si nu pricep

ally, nu te mai stresa, f bine ai facut

Andreed a scris:

Eu de fiecare data ma intorc din parc cu jucarii mai putine pentru ca DISPAR. Ieri m-am dus cu Maria, i-am scos jucariile la nisip si a inceput sa se joace. Bineinteles ca au mai venit si alti copii sa se joace cu jucariile ei,Maria le da nu are nici o treaba. Ba mai mult se mai gaseste vreun copil sa i le ia efectiv din manuta. La un moment dat am plecat de acolo, m-am dus sa o dau pe hutulus si am lasat jucariile la nisip. Nu am vrut sa le iau din mana copiilor. Cand m-am intors, asta dupa jumatate de oare ca s-a cerut si la topogan nu am mai gasit decat jumatate din jucariile ei. Mor pe chestia asta si nu e prima data cand se intampla. Cum s fac> sa ma plimb mereu cu jucariile dupa mine? Sa le iau din nisip cand plecam de acolo?

Da, Andreea. Cand pleci dintr-un loc in altul (de la leagane la tobogan, de ex) le ceri copiilor jucariile. Nu ti le da, le spui parintilor cavrei jucariile si cu asta basta.
Eu asa procedez.
Am observat ca aici lumea nu ia multe jucarele in parc. Sau cand se deplaseazadintr0un loc in altul iau frumos jucariile cu ei, fara suparare. Daca exista vreun copil care nu le da atunci parintii le cer "ajutorul" parintilor copiilor. Chiar daca parintii comenteaza asta este. Tu iei jucariile si iti vezi de treburile tale.

ramona2302 a scris:

katami a scris:

adina

ramona, IA-TI UN WRAP/SLING/MARSUPIU ERGONOMIC (citeste topicul "cu bebelusii la plimbare" ca sa te lamuresti). nici al meu n-a stat, de la 2 luni... dar nici n-as putea sa-l car numa in brate, m-ar rupe de schinare

mi-as lua ,ca am tot citit,da mi-e teama ca nu o sa stea,cum am facut si cu balansoarul(sta aruncat intr-un colt pe la tara).nu stiu ce sa fac , mai" analizez"
mersi

daca sta la mami in brate,sigur va sta si in sling sau wrap sau orice alt sistem de purtare

andrea cred ca asa ar fii corect fazta de tine si fazta de Maria.se joaca si ceilalti copii cu ele cat e si maria acolo si apoi le iei.decat sa tot cumperi jucarii.

Sa vin si eu cu o intamplare...
Am o prietena tanara de tot,care are o fetita de 4 anisori. Copilul ala a fost traumatizat si invatat despre "adevarata" viata inca din primele luni! Mama ei (prietena mea) nu-i dadea de mancare de frica sa nu se ingrase pentru ca uraste copiii grasi,sau cum zice ea "mi-e scarba de bebelusele care sunt lasate in fundul gol pe plaja si li se vede celulita" ,pe langa asta daca fetita plangea n-o baga in seama sau ii dadea o palma pentru ca "n-o sa faca nimic in viata daca se smiorcaie inca de pe acum",nu mai zic de ma-sa mare (mama prietenei mele)... Aia n-o bate dar e proasta domne' ! Tin minte ca odata a lasat-o sa doarma in curte (toamna fiind) si copila a facut pneumonie. Alta data cand copilul nesupravegheat si-a bagat o stafida-n nas,sau cand si-a rupt buza in sarma ghimpata de pe strada. A trebuit sa merg eu cu ea la spital pentru ca "buni" era la cumparatauri si bona facea baie. Deci va dati seama.. O bunica + o bona nu pot stapani un copil de 2 ani (cat avea atunci)
Pe langa numeroasele "accidente" pe care le-a avut fetita (odata ma-sa i-a dislocat un genunchi.. ),acum cateva luni a avut loc unul care sper ca le-a mai adus cu picoarele pe pamanat e mama,bunica si bona ei.Sora mea a vazut accidentul,deoarece era cu copilul ei si se plimba impreuna cu bunica si fetita de care va povestesc.
Stand vizavi de Parcul Herastrau,Soseaua Nordului mai precis,va dati seama ca ele in fiecare zi sunt in parc.. Copila aia a fost tinuta de mana prin tot parcul,chiar nefiind lasata sa se dea in tobogane de "grija" ce i se purta,iar cand au ajuns sa traverseze ma-sa mare,nu stiu cum i-a dat drumu' din mana... Fetita bineinteles ca a zbughit-o pe sosea si din pacate tocmai atunci o masina a dat peste ea
Bunica-sa era in stare de soc,nu mai zic de nepotul meu (copilul surorii mele)...
Din fericire,din mila lui Dumnezeu,nu stiu cum sa numesc,fetita a scapat doar cu cateva fracturi 
Doamne,cum poti sa fi asa incostient cu propriua nepoata 

da andreea le iei dupa tine
Asa am inceput si eu sa fac dupa ce am ramas cu jucarii din ce in ce mai putine ptr nisip, si al meu copil suparat nevoie mare ca ii dispare masina si mingea

sofy trist

si eu am vazut azi o bunica ce ii zicea nepotului " te misti ca un mos , prostul naibii ""

sofy, lalli

azi am trait ceva frumos intr-un parc, un baiat de 5 ani cred era cu bunicul, pustiul cu trotineta si minge, andu cand a vazut minga disperat la ea, bunicul a inceput sa se joace cu el , a venit baietelul sa ii ia mingea, atunci bunicul i-a explicat frumos ca ce-ar fi daca il invata sa se joace cu mingea pe andu, uite cum am stat 30 de minute cu un baiat BUN si un bunic simpatic si ne-am jucat cu mingea, l-a plimbat cu trotineta ...mi s-a parut superb , asa oameni mai rar

apoi normal ca am ajuns la tobogan, unde al meu se urca mai incet, si o fetita in spate incerca sa treaca peste el, i-a zis frumos, lasa'l sa se urce el , e mic si dc il impingi cade, atunci mama fetei striga la mine, "fa doamne ceva ca incurca copii", m-am uitat la ea si i-am cerut scuze ca nu l-am facut mai devreme sa fie mai mare decat fata ei sa fie Andu cel incurcat, Nu a inteles , dar nu conteaza, eu am ramas cu gustul placut al jocului cu bunicul

ally_na a scris:

, m-am uitat la ea si i-am cerut scuze ca nu l-am facut mai devreme sa fie mai mare decat fata ei sa fie Andu cel incurcat, Nu a inteles , dar nu conteaza, eu am ramas cu gustul placut al jocului cu bunicul

esti prea tare.... tu zici replicile care mie imi vin abia dupa 2 minute de... soc

lucky, ohohoo, cate astfel de cazuri sunt

fetelor si noi impartim jucariile. asa e corect. si asa trebuie sa invete copiii nostri ca e cel mai bine. problema sunt adultii, nu? parinti, bunici sau insotitori.

Nu a a mai scris de multa vreme aici.
Nu voiam sa mai povestesc iar ceva trist dar vreau sa ma descarc, altfel ma apuca plansul pe aici.
Vad in fiecare zi aproape, un baietel la vreo 10-11 luni cred..plimbat in carut de catre bunici,cand el, cand ea. Si mereu e trist. Nu l am vazut sa zambeasca macar. Aproape intotdeauna are ceva de rontait in mana si plange sau maraie si e ignorat.. Uneori se intoarce la cel din spate si se uita si plange si acela nici macar nu opreste carutul. Mi e mila de el oridecat ori il vad. Are o fata de batranel trist. si e doar un copil de nici un an, probabil. Mi se rupe sufletul. Si il vad aproape zilnic. Nu am tupeu, si ce drept asa avea ?, sa ma duc la nenea sau tanti sa le sugerez sa il ia in brate. Poate sunt si copii mai "seriosi" care zambesc mai putin, dar chiar zilnic cu fetisoara aia trista ?

Am zis ca de acum ma uit naibi in copaci cand merg pe strada sa nu mai vad cazuri din astea insa...