Casatorie vs. concubinaj-37

raspund eu ca am si copil si casnicie lunga:
- copilul n-a dormit niciodata cu noi in pat, nici macar in concediu
- ne apelam unul pe altul cu mami si tati, dar asta n-a daunat relatiei sot-sotie
- mi-am supravegheat intotdeauna greutatea, indiferent de bebe sau nu pt ca mie imi place sa fiu slaba. sotul cred ca nu s-ar fi simtit ofensat de 2-5 kg in plus, dar n-a avut ocazia sa se exprime :-))
- copilul solicita multa atentie cand e mic, totul este sa-ti opresti timp si pt tati in fiecare zi (culci copilul cel mai tarziu la 21,00 de ex.). nu reduce intreaga conversatie cu el la topicuri despre copil, tati nu e interesat chiar de toate detaliile si mai vrea sa mai auda si altceva

ma mai gandesc si mai spun

sonia30 a scris:

nu m-am gandit in primul rand la sex cand am zis rutina,dar si sexul poate intra in rutina zilnica.mie mi-e bine acum,dar ma gandeam ca peste ani,eu stiu,5-10,n-o sa mai fie la fel.mai ales ca se spune ca barbatii nu sunt facuti pt o singura femeie mult timp,ca se plictisesc dupa un nr de ani.....si ma gandesc cum s-o schimba viata noastra dupa un copil.ma va mai vedea ca pe o femeie?ma va mai dori la fel?tot timpul m-am intrebat.relatiile lungi pe care le cunosc eu nu -mi dau sperante prea mari.voi ce ziceti?

sonia, nimic n-o să mai fie la fel ca acum peste 10 ani, pt că și voi, ca oameni vă veți schimba și veți evolua. iar dacă acum sexul ?n fiecare zi e pe primul loc spre exemplu, peste 10 ani s-ar putea să vă mulțumiți și cu 3 partide pe săptăm?nă, iar situația să fie perfect normală pentru am?ndoi. prioritățile unui cuplu se schimbă pe măsură ce trec anii și cei doi se maturizează, dar asta nu ?nseamnă neapărat că se schimbă ?n rău, ci că evoluaeză și ele odată cu voi
eu, ca viitoare mamă și ?ntr-o relație ce ?mplinește cur?nd 8 ani, pot spune cu m?na pe inimă că nimic nu răm?ne la fel, de la un an la altul, dar ?n intervale mai mari. anul trecut făceam sex cu soțul meu ?n fiecare zi. acum avem mai mult de 3 luni de c?nd n-am mai făcut pt că nu avem voie de la medic. iar toată sarcina nu știu dacă s-a ?nt?mplat de 4 ori, p?nă să descoperim problemele mele. asta n-a schimbat cu nimic lucrurile ?ntre noi, pentru că sentimentele sunt tot acolo, atenția unul față de altul e identică și dragostea sporește cu fiecare zi, nu scade.
nu știu cum va fi după ce vine copilul pe lume, dar cu siguranță nimic nu se va altera ?ntre noi și cam ce au enumerat kathrynn și zzk mai sus avem de g?nd să facem și noi. except?nd partea cu greutatea, la care cu siguranță revin imediat după naștere, pt că n-am luat dec?t 6kg, oricum aproape invizibile, pt că sunt slabă și minionă de fel (și da, dacă s-ar putea să răm?n așa, al meu ar fi cel mai fericit, pt că e ?nnebunit după formele mele de acum )

iar mami și tati ne spunem și noi, ?ncă de pe acum, dar asta nu ?nseamnă că vedem ?n celălalt doar părintele copilului, ci e pur și simplu o altă formă de alint, firească, ?n momentul ?n care ?n viața ta apare copilul

ba fac pe mine de teamă, dar nici o mamă nu s-a născut ?nvățată, să știi. și totuși fiecare femeie ajunge expertă ?n final.
eu n-o să am nici un fel de ajutor de la nimeni, cu copilul, nu ?n primul an de viață, cel puțin. dar sunt optimistă. dacă ai avut vreodată animale de companie, ai văzut că ajungi să le cunoști și lor limbajul, să-ți dai seama ce nevoi au după cum se manifestă, sau după un simplu miorlăit ori lătrat, dar cu cu copil, care e o ființă umană, p?nă la urmă
va fi bine, vei vedea! spor la făcut bebei 

sonia30 a scris:

zzk,esti casatorita demult?cat are bebele?

anul asta fac 21 de ani de casnicie si bebele are 19 ani :-))
nu mi-a fost teama desi l-am avut pe bebe foarte tanara. fac parte dintr-o generatie pt care subiectul sex a fost tabu si in plus am crescut fara mama (care a murit cand eram mica). nu existau surse de informare inainte de 1990 si niciodata nu stiai daca e mit sau realitate ce ti se spune.
mi-am dorit copilul enorm, cu barbatul viselor si nu m-am gandit niciodata ca as putea sa nu ma descurc. nu imi place sa dau sfaturi in domeniul cresterii copiilor, prea se repede sa-si dea toata lumea cu parerea. pot insa sa spun cum am facut eu si toata lumea poate observa rezultatele.
- cand era bebe lucrurile erau simple - nani, papa, caca, baie dupa un program zilnic prestabilit si respectat cu sfintenie
- bebe mai mare - s-au adaugat joaca impreuna alternate cu activitati individuale. n-am stat niciodata la taclale pe banca cu mamicile/bunicile, insa m-am jucat mereu cu copiii la leagane si nisipar. e mult mai placut.
- gradi - instructaj preliminar si verificari inopinate la gradi ca sa verific ca se respecta instructiunile. copilul stia sa-mi spuna orice il necajeste, oricat de putin, educatoarele stiau ca trebuie sa ma sune inainte de a-i face ceva copilului meu (mai stiu eu ce vaccinari decise de ei sau tipul asta de chestii). au inteles foarte repede ca nu pot lua decizii cu privire la copilul meu ci trebuie sa sune la mine sau la tati.
- scoala - teme el, eu verificat si explicat. n-am desenat niciun bastonas dupa ce am terminat eu clasa I
- m-am straduit sa-mi inteleg copilul cu personalitatea lui si dorintele lui, sa il instruiesc din timp ca sa stie la ce sa se astepte, iar atunci cand mi s-a parut ca a gresit ceva, am incercat mai degraba sa-i arat ce sa invete din greseala respectiva in loc sa il cert exagerat de mult sau, si mai rau, sa nu mai vorbesc cu el pe motiv ca m-am suparat. am apelat la persoane specializate daca a fost cazul, nu mi-am tratat niciodata copilul dupa ureche, nici macar cu nurofen. si da, am fost si degeaba la doctor doar pt ca mi s-a parut mie ca trebuie sa intreb ceva sau sa ma conving ca nu gresesc

hai ca v-am pove o gramada :-)

kathrynn a scris:

Sonia, la faza asta eu sunt fix pe dos decat tine: eu vreau sa-l obsnuiesc cu cat mai multa lume. Si inca al meu o sa aiba 3 perechi de bunici, ca eu am familie dubla. L-as lasa in grija lor cu niste conditii la care tin foarte mult, una fiind sa nu mi-l faca urlator (=razgaiat care crede ca daca urla dupa ceva, o sa si primeasca), a doua sa nu mi-l faca mofturos la mancare, sa-i dea ce vine la rand, a treia sa nu-l invete cu bani de buzunar pana la o anumita varsta (o sa vad eu cum vor fi vremurile atunci).

Vreau sa fie invatat cu oamenii din jur, sa fie sociabil, sa nu se agate de mine cu disperare, sa stiu ca daca plec undeva 2 zile cu sotul, sta cuminte cu bunicii, nu urla dupa mine non-stop, vreau sa-l dau la cresa din primul moment in care mi-l accepta, etc.

eu n-am prea avut bunici, asa ca l-am socializat cu prietenii, in sensul ca l-am luat cu mine peste tot. e foarte sociabil si isi aminteste cu placere de perioada aia, mi-a spus de curand ca se simtea foarte mandru ca il consideram suficient de mare ca sa ma insoteasca

tre sa plec acum, eventual mai vorbim

Ultima oara a fost editat de zzk (2010-08-12 13:27:48)

sonia30 a scris:

zzk,ce bebe mare ai! sa-ti traiasca!si esti o mama model din ce ne-ai povestit.vreu ca si copilul meu sa fie sociabil,m-am gandit la aceleasi conditii pe care le-as impune,si anume cea mai importanta sa nu mi-l resfete.nu suport copiii rasfatati care urla,cum ai zis si tu kath,ca sa obtina ceva.si de obicei bunicii au tendinta asta.in rest vreau sa am un copil care sa nu plkanga dupa mamica sau taticu cand paraseste camera,tot ca al prietenei mele.am ramas profund neimpresionata.sau impresionata in rau.vreau un copil crescut cu bun simt si responsabilitate.si asta depinde de mine si cde sotul meu in cea mai mare masura.

multumesc sonia sunt foarte mandra de el.
nu stiu cat de model sunt, dar m-am straduit. depinde si de copil, nu numai de parinti. norocul meu a fost ca pruncul a inteles de mic de vorba buna, iar atunci cand i-am impus ceva care nu prea ii convenea, i-am explicat de ce si ne-am inteles. fiind obisnuit sa discute cu noi, parintii, am reusit sa trecem cu bine chiar si peste perioada pubertatii care mie mi s-a parut cea mai problematica.

funny e ca eu mi l-am si rasfatat singura (de mic), tocmai pt ca nu a avut bunici care s-o faca. au mai fost si tentative de batut din picior, dar se corecteaza. oricum, pe un copil nu poti sa-l tii tot timpul la "scoala", trebuie sa-i mai dai si "vacanta de rasfat" din cand in cand. totul e sa il faci sa priceapa diferenta dintre cele doua. zic si eu parerea mea, la noi a functionat.

si eu prefer sa ma joc cu ale mele in parc,sa ne dam in leagan sau alte activitati decat sa stau pe banca la barfa.nu suport mamicile care se iau cu discutiile si uita de copil si apoi se uita dupa el prin parc ca nu il mai gasesc sau se trezesc ca a facut copilul vreo dandanaie si tot pe copil il cearta.

Ultima oara a fost editat de andreeapopa (2010-08-12 15:51:20)

sonia30 a scris:

nu m-am gandit in primul rand la sex cand am zis rutina,dar si sexul poate intra in rutina zilnica.mie mi-e bine acum,dar ma gandeam ca peste ani,eu stiu,5-10,n-o sa mai fie la fel.mai ales ca se spune ca barbatii nu sunt facuti pt o singura femeie mult timp,ca se plictisesc dupa un nr de ani.....si ma gandesc cum s-o schimba viata noastra dupa un copil.ma va mai vedea ca pe o femeie?ma va mai dori la fel?tot timpul m-am intrebat.relatiile lungi pe care le cunosc eu nu -mi dau sperante prea mari.voi ce ziceti?

Eu sunt cu al meu de 5 ani...am avut si perioade in care nu ne doream asa mult...dar si perioade incendiare dpdv sexual...oricum noi suntem mai nebuni,mai pasionali insate asigur ca nu aparitia unui copil este ceea ce schimba relatiile intime dintre parteneri(noi avem doua fetite)...dupa ce nasti,devii si mai femeie...el te va dori,gandeste-te numai dupa alea 6 saptamani de pauza ce innebunit va fi sa faca dragoste cu tine.Acum depinde de la barbat la barbat,nu toti sunt facuti pentru monogamie,eu am norocul sa fi dat peste al meu care nu m-ar da pentru nimic in lume.Normal ca in atatia ani se schimba multe insa puteti incerca lucruri noi,puteti evolua in loc sa renuntati.Acum daca esti speriata de chestia asta ca barbatul se plictiseste,eu zic sa gandesti si altfel:daca la un moment dat tu vei fi cea care s-a plictisit si vrea altceva?

andreeapopa a scris:

sonia30 a scris:

nu m-am gandit in primul rand la sex cand am zis rutina,dar si sexul poate intra in rutina zilnica.mie mi-e bine acum,dar ma gandeam ca peste ani,eu stiu,5-10,n-o sa mai fie la fel.mai ales ca se spune ca barbatii nu sunt facuti pt o singura femeie mult timp,ca se plictisesc dupa un nr de ani.....si ma gandesc cum s-o schimba viata noastra dupa un copil.ma va mai vedea ca pe o femeie?ma va mai dori la fel?tot timpul m-am intrebat.relatiile lungi pe care le cunosc eu nu -mi dau sperante prea mari.voi ce ziceti?

Eu sunt cu al meu de 5 ani...am avut si perioade in care nu ne doream asa mult...dar si perioade incendiare dpdv sexual...oricum noi suntem mai nebuni,mai pasionali insate asigur ca nu aparitia unui copil este ceea ce schimba relatiile intime dintre parteneri(noi avem doua fetite)...dupa ce nasti,devii si mai femeie...el te va dori,gandeste-te numai dupa alea 6 saptamani de pauza ce innebunit va fi sa faca dragoste cu tine.Acum depinde de la barbat la barbat,nu toti sunt facuti pentru monogamie,eu am norocul sa fi dat peste al meu care nu m-ar da pentru nimic in lume.Normal ca in atatia ani se schimba multe insa puteti incerca lucruri noi,puteti evolua in loc sa renuntati.Acum daca esti speriata de chestia asta ca barbatul se plictiseste,eu zic sa gandesti si altfel:daca la un moment dat tu vei fi cea care s-a plictisit si vrea altceva?

cred ca nici al meu nu m-ar da pe nimic in lume.si noi suntem de 5 ani impreuna.ne intelegem f bine din toate punctele de vedere.si esti o norocoasa si cu fetitele.sa-ti traiasca!

sonia30 a scris:

cred ca la mine e defect profesional cu treba cu scoala,as vrea sa fie disciplinat,nu prea rasfatat.asta zic eu acum.cine stie cum m-oi schimba dupa ce-o sa-l am pe bebe.

e foarte bine ce vrei tu, sa nu uiti insa sa faci diferenta dintre rasfat si libertate in care sa-si exerseze invataturile pe care le-a primit.
o sa-l iubesti pe bebe mult, o sa vezi. o sa mai si lasi de la tine, si asta o sa vezi. in lucrurile importante insa trebuie sa fii consecventa, altfel il zapacesti de cap.

iti tin pumnii sa iasa cum vrei tu