Mutatul impreuna. Distruge oare iubirea?-22

Aoleo, 26 si 28 Pai daca era vre-un tinerel mai avea o scuza dar e barbat in toata firea.
Cum sa creada ca te-ai transforma intr-o scorpie ? Pai de 4 ani el nu te cunoaste, nu stie ce fel de persoana esti ?
Eu cred ca ar trebui sa ai o discutie serioasa cu el sa vezi ce vrea de la tine, de la relatia voastra. Adica lucrurile trebuie privite in profunzime, in spatele refuzului asta, a lipsei poftei de sex, trebuie sa fie ceva ce sigur a omis sa-ti spuna.

kathrynn in legatura cu mutatul la el in apartament iti zic sa ai grija, mai ales daca e teritoriul lui.el chiar daca nu spala vasele dupa fiecare masa sau asa o sa se astepte poate cand te muti tu sa faci tu treaba asta.acuma daca e asa sau nu nu stiu sigur,poate ma insel.oricum si eu am stat cu prietenul 5 luni si nah nu e chiar de vis.la mine e putin mai complicat,eu nu platesc chirie ca nu isi permit parintii mei sa imi dea atatia bani (nu locuim in romania ca el studiaza in afara si am plecat cu el pana ma inscriu la facultate,fac un an pauza). eu cel putin ma simt in unele zile cand stau cu prietenul ca daca eu nu spal vasele sau gatesc ptr ce ma tine el acolo.asa ma simt uneori si desi el nu zice asa ceva,mereu cand nu e totul pus la punct in casa e vina mea gen,"sare cu gura pe mine". si daca eu ii spun ca si el locuieste in aceasi casa si sa puna mana si sa ma ajute zice pai eu te ajut cand am timp,ca eu am scoala. ai grija foarte mult cand te muti cu el. sa nu speri la prea multe si sa fi putin dezamagita. noi initial am sperat ca o sa fie de vis faptul ca o sa stam impreuna si singuri, din contra doar de vis nu a fost, a devenit cam monoton.

trebuie sa fie ceva ce sigur a omis sa-ti spuna.

Uneori si eu am senzatia ca e ceva ce nu-mi spune. Nu in sensul de minciuna, ci ca nu poate sa-si deschida sufletul suficient incat sa-mi spuna acel ceva. Parca l-ar opri ceva.

De copii am vb mult mai des decat de maritis, pt ca pentru mine e mai important si din cauza varstei, nu vreau sa am copil la 30 ani. Chiar zilele trecute i-am zis ca-mi suna ceasul biologic f rau (bine, imi suna mai tare cand am in preajma un bebelus, cum s-a intamplat acum, dar oricum imi doresc). Si facusem eu un plan conform caruia eu fac copilul, stau doua trei luni cu el acasa si apoi ma intorc la servicu si sta el in concediu de paternitate sau cum se numeste.  Si n-a zis ca nu.

Eu de mica "visam" sa adopt un copil (nu auzisem de bancile de sperma) si sa-l cresc eu singura, fara niciun barbat. Am ingrozit-o pe mama cand i-am spus
Ideea e ca imi doresc sa ma marit intr-o zi, ca vreau sa fi mireasa, dar asta nu e o prioritate nici un scop in viata pt mine. Mai degraba copilul.

Mie mi se pare destul de responsabil. Cu plata facturilor de exemplu, nu intarzie cu ele, si ma mai si cearta pe mine cand intarziu si platesc penalizari, e capabil sa aiba grija de el destul de bine pt o persoana care a stat pana de curand cu parintii si nu a fost pusa in veci la treburi casnice. Mai face si curat cand il apuca, nu asa des cum ar trebui, da bine ca face.

Poate o sa-i spun sa citeasca aici ...

eu am stat cu prietenul in aceeasi casa(a mea) timp de 1 an si 6 luni. la noi nu pot sa zic ca s-a instalat monotonia, a fost totul ok. nu am calcat/spalat/gatit pentru el. nu am facut nimic in plus fata de ce faceam inainte. ba chiar mi s-au injumatatit treburile nu ne-am incomodat reciproc niciodata... acum depinde de la caz la caz...
certurile- da , erau mai dese dar ne trecea relativ repede.
partea proasta ca stateam la mine, nu la el: cand avea loc o cearta urata, eram nevoita sa stau "in pat cu dusmanul", nu aveam unde sa ma duc. si nu puteam sa il dau afara pe usa la ora 11 noaptea doar pentru ca se afla pe proprietatea mea.
inca o parte proasta: cand ne-am despartit a fost un soc pentru mine. dupa 1 an jumate de impartit absolut tot cu o persoana, dormit in fiecare noapte in acelasi pat , e foarte greu sa iti revii. deci pot sa spun ca se mai pierde din independenta cu care esti obisnuita..
acum ,sincer, desi nu imi pare rau pt ce a fost, nu as mai face pasul asta atat de repede. pentru ca stiu cat am suferit si cat timp mi-a luat sa ma obisnuiesc din nou singura, doar eu cu mine.

si kathrinn, am citit cam tot ce ai scris la topicul asta... parerea mea este ca el nu e pregatit pentru asa ceva .... daca are un apartament in care sta singur si inca ezita dupa 4 ani de relatie nu mi se pare in regula..

Ultima oara a fost editat de Alex2 (2010-02-22 21:37:26)

Eu nu inteleg cum poti sa vorbesti de copil cu un barbat cu care nu poti vorbi mai intai de casatorie, si care nu vrea nici macar sa locuiti impreuna. De unde stii daca in caz ca va mutati relatia o sa ramana tot frumoasa? Plus un copil e o responsabilitate de 1000 de ori mai mare decat mutatul impreuna. Daca el nu vrea nici macar sa va mutati, ma indoiesc ca siar dori cu adevarat copil.

Ultima oara a fost editat de PillBlast (2010-02-22 22:56:47)

Parerea mea e sa nu incerci sa pari mai altfel decat esti tu....dupa 4 ani de relatie cel de langa tine te cunoaste suficient de bine, de mister nici nu se mai pune problema, ala e la inceputul unei relatii, dupa ce te-a cunoscut in toate ipostazele, gata cu misterul....deja el a cucerit-o demult pe ea si e si el convins de chestia asta.
Daca vei incerca sa pari indiferenta nu o sa rezolvi nimic pt ca s-ar putea ca pe el sa-l deranjeze asta si sa inrautatesti situatia, ajungeti sa va certati mai rau si tot asa....
De asta exista comunicare, ca sa va spuneti unul altuia tot ce va doriti si va apasa, comunicati, spune-i ce ti-ai dori tu, determina-l si pe el sa isi deschida sufletul catre tine ca sa afli ce anume il retine. Dupa ce veti discuta ramane sa vezi ce mai ai de facut in continuare.
Eu cred ca daca puneti cartile pe masa e cel mai bine si cel mai corect, cred ca e momentul sa-ti faci curaj sa discuti serios si matur cu el, nu cu ocolisuri. Barem dupa asta stii si tu o treaba si nu mai dai cu presupusul dc nuui s vrea el momentan. Aveti o varsta deja la care ar trebui sa discutati lucruri de astea.

Ultima oara a fost editat de andrulina (2010-02-23 10:49:21)

Pai daca nu vrea sa vorbeasaca clar ceav nu e ok. Nici mie nu mi se pare noramal sa se prefaca acum misterioasa si cum nu e. Adica dupa 4 ani de relatie a trebui sa fie la stagiul la care sa se cunoasca cu adevarat si sa nu trebuiasca sa se "joace".

Sa incerc sa va raspund:

Aveti dreptate, multe dintre voi: ca nu e pregatit, ca eu sunt prea indragostita, ca un "NU" nu inseamna neaparat un "da", si cu altele.

Referitor la partea cu copii si casatoria ... eu, copilul, tot il fac. Orice ar fi. Nu acum, evident. Dar la un moment o sa fie momentul si n-o sa ma intereseze ca-s maritata sau nu. Nici intr-un caz n-as face o nunta asa rapid, hop-top, numai sa fiu maritata sa pot face un copil. Eu imi doresc nunta intr-un fel si n-as astepta nu stiu cati ani sa strang banii de nunta si abia apoi sa fac copilul. Cum ziceam, ma streseaza f. tare diferenta de varsta intre mine si copil si deja incepe sa fie cam mare.

Oricum, nu maritisul sau copii reprezinta problema mea acum, ci mutatul sau mai exact nehotararea lui fata de mine si de relatia noastra.

Subscriu la ce zice Summer