Mutatul impreuna. Distruge oare iubirea?-25

poti detalia?

perfect de acord cu prima parte. ca va duce la despartire, nu sunt asa sigura. daca exista comunicare si cel care a incercat schimbarea celuilalt lasa garda mai jos, cred ca se poate evita.
totusi, nu cred ca se aplica in cazul lui kathryn. prietenului ei poate tb sa i se demonstreze ca nu e chiar o enormitate locuitul impreuna si ca schimbarile nu sunt asa de radicale pe cat isi imagina.

kathrynn permite-mi sa iti laud prietenul...cred ca e un inceput foarte bun si o sa fiti foarte fericiti impreuna.

In primul rand, multumesc pentru reactii .. chiar si pentru cele "putin" contrare.

Da, stiu ca pare ca l-am fortat / obligat, etc. Dar nu e chiar asa. In urma cu ceva timp intr-o discutie chiar el a recunoscut ca el e genul de om de care trebuie sa tragi ca sa faca ceva, sa-l mai impingi de la spate. Drept e ca uneori ma enerveaza dar depinde si de cat de mult imi doresc lucrul respectiv, ma gandesc daca merita sa "trag" de el sau nu. Nu zic ca nu face nimic din proprie initiativa, ca face, da-i trebuie mai mult decat altora pana se pune pe treaba. Si cand n-am rabdare sa stau dupa el, ii mai dau cate un imbold.
Cat despre casatorie, niciodata nu o sa insist cu asta. In primul rand pentru ca nu mi se pare nimic mai nasol pentr o femeie decat sa fie obsedata de maritis. Eu, una, cel putin, am o parere proasta despre femeile care isi fac din maritis un scop in viata. Din momentul in care ajungi sa stai cu un om, te intelegi in toate si exista armonie, certificatul ala e "doar o hartie". Cel putin, asa vad eu lucrurile.
Normal ca-mi doresc si eu sa fie mireasa si sa-mi organizez o nunta asa cum mi-o doresc, dar de aici pana la a-l obliga sa ma ia de nevasta e cale lunga.

Melany1, ai dreptate ca scartaiau anumite chestii dar multe dintre certurile noastre porneau pentru ca eu eram nesigura pe el, pe ceea ce vrea de la mine si m-a lamurit ca vrea sa mai fim impreuna multa vreme, dar ii e greu sa se exprime. Nu inseamna ca eu cred orice spune el, numai pentru ca a spus-o dar incet incet a inceput si sa-mi arate.

Referitor la concesia pe care n-a vrut sa o faca, asta e. De dormit n-o sa dorm in camera cealalta. Daca el isi pune casti si eu imi pun masca aia pe ochi dorm fara probleme. Dupa cum s-a exprimat o prietena de-a mea "nu poti sa intri cu bocancii in viata lui". Drept pentru care, nu pot ca din prima zi sa-i dau peste cap toata viata si toate obiceiurile. Speranta mea este ca in timp sa ne acomodam unul cu altul si cu noua viata, ca o sa ne modelam unul pe celalalt si apoi sa mai schimbam si alte lucruri (prin care amplasamentul mobilelor din cele doua camere).

Plus ca a inceput sa spuna de buna voie lumii ca ne mutam impreuna - incepand cu maica-sa si continuand cu prietenii lui si toti au avut aceeasi reactie "era si cazul!!!".

Acuma sper sa fie de bine.
I-am zis si mamei, nu exact ca dupa Pasti ma mut, ci doar ca in curand "cand se mai incalzeste afara" A inteles ea cat de cat, dar am auzit-o zicand ca la ce atmosfera este la noi in casa, nu se mira ca vreau sa plec. Asa ca nu stiu daca o sa pot sa o conving ca oricum m-as fi mutat chiar daca am fi fost cea mai fericita familie.

relaţia se strică din cauza altor factori, nu din cauza mutatului. eu merg pe principiu că, dacă nu suntem compatibili din toate punctele de vedere, relaţia se duce chiar dacă am sta ?mpreuna, chiar dacă nu. nu mutatul pune capac.

Fiecare om considera important sa stii cate ceva. Asa cum bunica ta crede ca a stii sa gatesti este esential... asa crede si a mea. Daca voi va intelegeti si de foame nu muriti, restul se rezolva. 
M-am regasit usor in povestea ta, mai putin faza cu iesitul mancarurilor preparate. Eu nu ma prea pricep. Asa ca se poate si mai rau decat la voi .

Si mai cred ca in timp o sa te obisnuiesti. Eu deja aproape ca nu mai aud observatiile referitoare la acest aspect.

pai atata timp cat va descurcati cu mancarea(banii pe care ii dati),sunteti hraniti si nu subnutriti..eu zic ca nu sunt probleme

Melany1 a scris:

felicitari kathrynn!Daca tu te simti bine asa ...e alegerea ta!
parerea mea sincera:    cred ca ai fortat-o putin ,a fost mai mult alegerea ta si l-ai bagat pe el intr-un colt de genu acum ori niciodata...Faza e ca din cate ai povestit tu relatia nu e chiar roz si nu stiu cat va imbunatati mutatul.
da poate acum cine stie ce va fi

Am citit un pic din urma si am gasit citatul asta si voiam neaparat sa raspund: eu am senzatia ca s-a imbunatatit. L-am fortat un pic, dar asta pt ca el e genul de om care trebuie impins de la spate ca sa faca ceva. El cu gura lui mi-a recunoscut asta. asa ca am trecut la actiune. Relatia noastra avea de suferit atunci si din cauza sexului, m-am mai plans eu pe aici, dar de cand ne-am mutat am remediat si problema asta si nu ne-am mai certat din cauza asta. Evident au aparut altele, dar am invatat sa le "gestionez".

Faza e ca el n-are nicio treaba cu gatitul sau negatitul meu. Altii au!!!
Cand a inceput sa ma racaie chestia asta, i-am propus sa fac de mancare dupa-masa si ii pun dimineata in caserola sa o ia cu el. Adica, pt amadoi sa fac, se intelege. A zis ca el nu merge la serviciu cu caserolele dupa el si sa stau linistita sa-mi vad de lucru.
Eu, pt cina, nu gatesc, asta e clar. E impotriva principiilor mele de alimentatie sanatoasa. Iar el vrea sa slabeasca. Desi si asta pica.

Imi place cand fac ceva bun sambata si punem masa frumos si stam amandoi si mancam "rodul muncii mele". E un feeling placut dar nu se poate in fiecare zi a saptamanii.

atunci clar nu e nicio problema si insist sa ziceti ca ei ca sa taca din gura si sa faceti ca voi