Ipostaze jenante-18

  sunteti de coma!

Doamne, ce-am mai ras... si casa mea-i plina, sunt prietene si prieteni de-ale/ai fratilor mei pe-aici... ce-or zice cand ma aud razand asa tare de una singura?
Hai sa va povestesc si eu cateva, nu grave, dar neplacute, deh, ca orice faza jenanta

1. mergeam cu autobuzul, veneam de la munca. Langa mine, in picioare, un tip la vreo 27-30 de ani cu baietelul de vreo 3 anisori... si multe alte persoane. Desi eram obosita si nu aveam absolut niciun chef sa stau in picioare, mi s-a facut mila de pitic si-i zic taticului: "vreti sa stati jos?". El, cu o privire ce mi s-a parut chiar aiurea, imi murmura un "Nu....". Imi zic in mintea mea ca omul m-a refuzat din politete si ca totusi e pacat de copil sa se chinuie asa in aglomeratie, si insist: "Sunteti sigur? Daca vreti eu ma dau la o parte". In timp ce vorbeam cu el, eu imi mai aruncam cate un ochi si la copil, in ideea ca pentru el o fac, dar tipul ma refuza din nou, de data asta cu o privire si mai : "Nu, nu vreau, multumesc"...
Ma rog, cu gandul "frate, treaba ta, eu te-am intrebat!" ma intorc din nou spre geam si-mi vad de drum... La vreo doua statii mai incolo, tipul dispare de langa mine si-l vad cum coboara din autobuz... FARA COPIL. Copilul in schimb, ramasese tot acolo, alaturi de adevaratul lui insotitor, adica bunica ce-mi arunca niste priviri ucigatoare.
Daca n-am fost explicita, tipul n-avea absolut nicio treaba cu copilul, doar s-a intamplat sa stea langa el in autobuz, iar eu i-am oferit scaunul unui tanar de pana-n 30 de ani in timp de langa mine era plin de babe si mosi... si bineinteles bunica si copilul in cauza... A fost penibil, m-am ingramadit in peretele masinii si mi-am fixat ochii pe geam de unde nu i-am mai luat pana n-am coborat. Ce-or fi zis oamenii aia cand m-au auzit ca ma ofer sa-i dau scaunul unui baiat atat de tanar.. SI ce-o fi zis el Probabil ca era prima oara in viata cand i s-a intamplat asa ceva si s-o fi gandit saracul: "Bai, mi s-a spus ca par mai matur decat varsta pe care o am, dar chiar asa?!?!?"

2. Anul trecut eram in pasaj la Bucur si cu castile in urechi si gandurile departe de realitate, strabateam mecanic respectivul coridor. In fata mea erau un cuplu cu un copil mic (si caruciorul aferent) si cu niste prieteni... Eu eram cumva in spatele sotului care ducea caruciorul si - instinct de turma - nu m-am miscat din spatele lui. Ajungem la scarile rulante, il urmez in continuare pe cele din dreapta, care nu functionau, deci am luat-o la picior... si deodata imi dau seama cu surprindere si apoi cu jena, ca de fapt astea erau scarile care coborau.. Cele care urcau mergeau bine mersi, dar taticul o luase pe cele care nu functionau pentru ca trebuia sa care caruciorul.
Se uitau sotia si ceilalti la mine cu o figura nedumerito-suspicioasa.. adica de ce ai luat-o dupa sotul meu/sotul ei pe acolo, cand oamenii normali urca cu scarile rulante care chiar... ruleaza...?! E, am urcat si eu cu ochii in fata, fara sa mai uit la ei, desi de-abia ma abtineam sa nu rad si probabil eram si rosie ca racul

3. Acum ceva vreme, aveam nevoie de suportul unui departament din centrala pentru a rezolva o problema si ii dau mail unui tip de acolo. Asa cum fac multi, pentru a evita sa lase scris, ca sa nu ii poate acuza cineva mai tarziu in caz ca au gresit, colegul respectiv ma suna in loc sa-mi raspunda pe mail. Lucru care din start m-a enervat, pentru ca discutia nu era atat de lunga incat sa fie mai comod sa fie purtata la telefon decat pe mail. Si bineinteles, m-a mai enervat atitudinea lui si faptul ca intr-un final NU M-A PUTUT AJUTA...  In fine, inchid eu cu el, si dau s-o sun pe directoarea mea care era in biroul de langa mine, sa-i povestesc... Dar cum era ocupat, ii dau mail in schimb, povestindu-i cum tipul ala se crede mai important decat e cazul si cum are impresii si chestii de genul. Inainte sa-i dau "send" am facut cea mai blonda faza posibila: i-am bagat numele in CC pentru ca dupa ce-l valida Outlookul sa pot da dublu click pe el ca sa-mi apara functia, pentru ca vroiam sa-i zic directoarei mele cum e doar un xyz, dar se poarta de parca ar fi directorul bancii... Si bineinteles... am uitat sa-i mai sterg numele de acolo inainte sa ii dau send. Horror... In secunda 2 mi-am dat seama ce-am facut si am zbughit-o la directoare in birou, verde-albastra la fata... Ea s-a amuzat teribil, eu eram teribil de jenata si chiar ma simteam prost ca totusi el urma sa vada mailul, ma gandeam ca n-o fi prea placut sa citesti asa ceva despre tine. Lucram si de putin timp in acea institutie si ma gandeam cum am inceput sa ma "imprietenesc" cu colegii din Centrala.
PS: Pe atunci nu stiam ca exista o functie de Recall la Outlook

3. Urmare a povestii de la punctul 2, directoarea mea mi-a povestit o faza asemanatoare dar mult mai naspa pe care a patit-o ea in cealalta banca in care lucrasem impreuna (pe masura ce mi-a povestit mi-am adus aminte de faimoasa faza ). Unul dintre clientii ei VIP era un personaj foarte monden, dar om matur cu afaceri si toate cele, deci nu vreo pitzi sau vreun manelist. Si, na, ca majoritatea celor cu bani, statut si faima, vroia intotdeauna sa i se rezolve problemele ACUM. Si ii da un mail fetei in care ii cerea ceva ce presupunea un efort mare, si rugaminti fierbinti prin centrala pentru prioritizare. Asta se enerveaza, satula de request-urile lui uneori exagerate si ii scrie directoarei ei cum s-a saturat de el, ca e un nesimtit si alte chestii dragute de genul asta. NUMAI CA in loc sa dea forward, i-a dat reply.... A fugit asa pana-n biroul directoarei sa-i spuna ce a facut... S-a lasat cu o intalnire foarte penibila cu clientul, in care si-a cerut scuze si toate cele. Din fericire, au ramas prieteni

4. Asta a fost doar f amuzanta si incomoda, mi s-a intamplat astazi... fiind la masa cu directoarea mea, vorbeam de un alt coleg (si nu neaparat de bine) si imi desfaceam din pungi un borcan cu zacusca, adus de acasa. Borcanul fiind de fapt un recipient de plastic si eu fiind manjita de ulei pe mana, aderenta dintre mana mea si exteriorul acestuia a fost ZERO, m-am tot chinuit sa-l tin in maini, timp in care am jonglat cu el in toate partile si intr-un final am reusit sa rastorn o cantitate impresionanta de zacusca pe persoana mea fizica... din cap pana-n picioare. Eram plina de zacusca pe fata, gat, prin par, prin sutien, pe pantaloni si bineinteles pe bluza mea... alba
S-a ras f mult pe acest subiect azi, prin agentie.
A, si ca sa puna capac, la un mom dat eram cu o colega din casierie, care daca sta acolo inchisa in camera ei nu prea aude ce se intampla prin agentie, deci nu stia ce patisem mai devreme... si o vad ca miroase asa aerul.. adulmecand... si o aud cum zice, nevinovata asa: "nu vi se pare ca aici miroase a ceapa?"... ne-a pufnit pe toti rasul din nou.. nu miroasea a ceapa, eu miroseam de trazneam a zacusca )

Si imi mai amintisem cateva dar le-am pierdut deocamdata 


PS: JEEEZ, de-abia dupa ce am dat TRIMITE am vazut cat de muuult am scris... 

Ultima oara a fost editat de baby pink (2010-02-19 00:00:22)

baby
m-au distrat terbile fzele tale
esti cumva diana?  

Ultima oara a fost editat de pokemon (2010-02-19 00:07:06)

si aia cu tanarul e bestiala
eu, cand statem la buc, ma scuzam mereu pe la domni ca sunt insarcinata si ma simt rau

ieri, la sala:
dupa ce ma schimb in tinuta de sport, imi iau eu catrafusele din vestiar si fug la dulapior sa mi le depozitez. ma uit la cheita: nr. 6. ma duc la dulapiorul cu pricina, bag tot ce am de bagat si dau sa inchid. in timpul asta, observ ca unul in spatele meu statea si se holba wtf? in fine, nu-l bag in seama, imi vad de treaba si dau sa incui dulapiorul. n-a mers cheia din prima, nici din a doua... nici din a cincea incercare. ala tot in spatele meu tot incercand acolo sa inchid, nervoasa ca nu merge incuietoarea si ca sta ala in spatele meu, pana la urma ma izbeste ideea ilustra (precum pe mr. bean la dentist) sa intorc cheia invers si sa constat ca dulapiorul meu era cel cu nr. 9, nu 6. fac o fata de "d'oh!!!" si dau sa-mi mut lucrurile la 9. la care ala din spatele meu: "no problem"  (imi zic: "ce-are ma asta, se baga inseama?"). il ignor si continui cu mutatul lucrurilor. dupa ce termin de luat tot din dulapul 6 si mutat la 9, il vad pe omul nostru ca se duce el la 6 si isi baga lucrurile acolo . saracul a asteptat cuminte sa ma destept eu, se pare ca el era fericitul posesor al cheii de la 6 

moama baby pink ce roman ai scris....dar super tari fazele... cel mai mult mi-a placut cea cu "tatal" si copilul

  aia cu "tatal" e dementiala

baby pink a scris:

Doamne, ce-am mai ras... si casa mea-i plina, sunt prietene si prieteni de-ale/ai fratilor mei pe-aici... ce-or zice cand ma aud razand asa tare de una singura?
Hai sa va povestesc si eu cateva, nu grave, dar neplacute, deh, ca orice faza jenanta

1. mergeam cu autobuzul, veneam de la munca. Langa mine, in picioare, un tip la vreo 27-30 de ani cu baietelul de vreo 3 anisori... si multe alte persoane. Desi eram obosita si nu aveam absolut niciun chef sa stau in picioare, mi s-a facut mila de pitic si-i zic taticului: "vreti sa stati jos?". El, cu o privire ce mi s-a parut chiar aiurea, imi murmura un "Nu....". Imi zic in mintea mea ca omul m-a refuzat din politete si ca totusi e pacat de copil sa se chinuie asa in aglomeratie, si insist: "Sunteti sigur? Daca vreti eu ma dau la o parte". In timp ce vorbeam cu el, eu imi mai aruncam cate un ochi si la copil, in ideea ca pentru el o fac, dar tipul ma refuza din nou, de data asta cu o privire si mai : "Nu, nu vreau, multumesc"...
Ma rog, cu gandul "frate, treaba ta, eu te-am intrebat!" ma intorc din nou spre geam si-mi vad de drum... La vreo doua statii mai incolo, tipul dispare de langa mine si-l vad cum coboara din autobuz... FARA COPIL. Copilul in schimb, ramasese tot acolo, alaturi de adevaratul lui insotitor, adica bunica ce-mi arunca niste priviri ucigatoare.
Daca n-am fost explicita, tipul n-avea absolut nicio treaba cu copilul, doar s-a intamplat sa stea langa el in autobuz, iar eu i-am oferit scaunul unui tanar de pana-n 30 de ani in timp de langa mine era plin de babe si mosi... si bineinteles bunica si copilul in cauza... A fost penibil, m-am ingramadit in peretele masinii si mi-am fixat ochii pe geam de unde nu i-am mai luat pana n-am coborat. Ce-or fi zis oamenii aia cand m-au auzit ca ma ofer sa-i dau scaunul unui baiat atat de tanar.. SI ce-o fi zis el Probabil ca era prima oara in viata cand i s-a intamplat asa ceva si s-o fi gandit saracul: "Bai, mi s-a spus ca par mai matur decat varsta pe care o am, dar chiar asa?!?!?"

2. Anul trecut eram in pasaj la Bucur si cu castile in urechi si gandurile departe de realitate, strabateam mecanic respectivul coridor. In fata mea erau un cuplu cu un copil mic (si caruciorul aferent) si cu niste prieteni... Eu eram cumva in spatele sotului care ducea caruciorul si - instinct de turma - nu m-am miscat din spatele lui. Ajungem la scarile rulante, il urmez in continuare pe cele din dreapta, care nu functionau, deci am luat-o la picior... si deodata imi dau seama cu surprindere si apoi cu jena, ca de fapt astea erau scarile care coborau.. Cele care urcau mergeau bine mersi, dar taticul o luase pe cele care nu functionau pentru ca trebuia sa care caruciorul.
Se uitau sotia si ceilalti la mine cu o figura nedumerito-suspicioasa.. adica de ce ai luat-o dupa sotul meu/sotul ei pe acolo, cand oamenii normali urca cu scarile rulante care chiar... ruleaza...?! E, am urcat si eu cu ochii in fata, fara sa mai uit la ei, desi de-abia ma abtineam sa nu rad si probabil eram si rosie ca racul

3. Acum ceva vreme, aveam nevoie de suportul unui departament din centrala pentru a rezolva o problema si ii dau mail unui tip de acolo. Asa cum fac multi, pentru a evita sa lase scris, ca sa nu ii poate acuza cineva mai tarziu in caz ca au gresit, colegul respectiv ma suna in loc sa-mi raspunda pe mail. Lucru care din start m-a enervat, pentru ca discutia nu era atat de lunga incat sa fie mai comod sa fie purtata la telefon decat pe mail. Si bineinteles, m-a mai enervat atitudinea lui si faptul ca intr-un final NU M-A PUTUT AJUTA...  In fine, inchid eu cu el, si dau s-o sun pe directoarea mea care era in biroul de langa mine, sa-i povestesc... Dar cum era ocupat, ii dau mail in schimb, povestindu-i cum tipul ala se crede mai important decat e cazul si cum are impresii si chestii de genul. Inainte sa-i dau "send" am facut cea mai blonda faza posibila: i-am bagat numele in CC pentru ca dupa ce-l valida Outlookul sa pot da dublu click pe el ca sa-mi apara functia, pentru ca vroiam sa-i zic directoarei mele cum e doar un xyz, dar se poarta de parca ar fi directorul bancii... Si bineinteles... am uitat sa-i mai sterg numele de acolo inainte sa ii dau send. Horror... In secunda 2 mi-am dat seama ce-am facut si am zbughit-o la directoare in birou, verde-albastra la fata... Ea s-a amuzat teribil, eu eram teribil de jenata si chiar ma simteam prost ca totusi el urma sa vada mailul, ma gandeam ca n-o fi prea placut sa citesti asa ceva despre tine. Lucram si de putin timp in acea institutie si ma gandeam cum am inceput sa ma "imprietenesc" cu colegii din Centrala.
PS: Pe atunci nu stiam ca exista o functie de Recall la Outlook

3. Urmare a povestii de la punctul 2, directoarea mea mi-a povestit o faza asemanatoare dar mult mai naspa pe care a patit-o ea in cealalta banca in care lucrasem impreuna (pe masura ce mi-a povestit mi-am adus aminte de faimoasa faza ). Unul dintre clientii ei VIP era un personaj foarte monden, dar om matur cu afaceri si toate cele, deci nu vreo pitzi sau vreun manelist. Si, na, ca majoritatea celor cu bani, statut si faima, vroia intotdeauna sa i se rezolve problemele ACUM. Si ii da un mail fetei in care ii cerea ceva ce presupunea un efort mare, si rugaminti fierbinti prin centrala pentru prioritizare. Asta se enerveaza, satula de request-urile lui uneori exagerate si ii scrie directoarei ei cum s-a saturat de el, ca e un nesimtit si alte chestii dragute de genul asta. NUMAI CA in loc sa dea forward, i-a dat reply.... A fugit asa pana-n biroul directoarei sa-i spuna ce a facut... S-a lasat cu o intalnire foarte penibila cu clientul, in care si-a cerut scuze si toate cele. Din fericire, au ramas prieteni

4. Asta a fost doar f amuzanta si incomoda, mi s-a intamplat astazi... fiind la masa cu directoarea mea, vorbeam de un alt coleg (si nu neaparat de bine) si imi desfaceam din pungi un borcan cu zacusca, adus de acasa. Borcanul fiind de fapt un recipient de plastic si eu fiind manjita de ulei pe mana, aderenta dintre mana mea si exteriorul acestuia a fost ZERO, m-am tot chinuit sa-l tin in maini, timp in care am jonglat cu el in toate partile si intr-un final am reusit sa rastorn o cantitate impresionanta de zacusca pe persoana mea fizica... din cap pana-n picioare. Eram plina de zacusca pe fata, gat, prin par, prin sutien, pe pantaloni si bineinteles pe bluza mea... alba
S-a ras f mult pe acest subiect azi, prin agentie.
A, si ca sa puna capac, la un mom dat eram cu o colega din casierie, care daca sta acolo inchisa in camera ei nu prea aude ce se intampla prin agentie, deci nu stia ce patisem mai devreme... si o vad ca miroase asa aerul.. adulmecand... si o aud cum zice, nevinovata asa: "nu vi se pare ca aici miroase a ceapa?"... ne-a pufnit pe toti rasul din nou.. nu miroasea a ceapa, eu miroseam de trazneam a zacusca )

Si imi mai amintisem cateva dar le-am pierdut deocamdata 


PS: JEEEZ, de-abia dupa ce am dat TRIMITE am vazut cat de muuult am scris... 

ce am mai ras:))

citim pe aici mi-am adus aminte si eu de o faza jenanta. Acum cativa ani in urma..ma plimbam cu o prietena prin parc. La un moment dat am observat ca toata lumea intorcea capul dupa noi si radeau. Atunci mi-am intrebat prietena" fata..poate am eu ceva pe pantaloni de se uita astia si rad. Ia uita-te" . Cand se uita.. pantalonii mei erau crapati pe o fesa..cred ca cineva ii taiase cu o lama..simtisem eu la un moment dat ceva/dar nu am dat importanta

vai misso