De ce ne inseala barbatii-55

coraline a scris:

si mie la fel sa stii desi inca imi plang de mila, nu pot sa ma despart doar din atat. daca ar fi invers, sa nu vreau eu si el sa imi dea papucii, cred ca toate fetele ar fi sarit "vai porcul, magarul, nenorocitul, cum sa faca asa ceva? mai bine ca ai ramas fara el" dar cand e vorba de un barbat toti spun "lasa-l nu te merita, nu te iubeste"
nu inteleg de ce trebuie sa se bata asa cap in cap, suntem toti oameni pana la urma, asta e favoritism deja.
iar de inselat nu, chiar nu, pentru ce, o partida de sex ocazionala cu riscurile aferente?

La voi tot asa e?
Eu n-am putut sa-mi dau seama pt ca in ultimele luni ori am fost bolnava ori am fost plecata, asa ca din cauza mea n-am prea putut sa o facem si cand o faceam era sarbatoare. Am zis ca deocamdata lasam timpul sa treaca sa vedem ce si cum, cand revenim la viata normala.

Ai dreptate Caroline. Si femeile inseala cu motive sau fara, numai ca, topicul referindu-se la barbati....

coraline a scris:

ai bine, asta e sigur poti sa iti pui si sulfetul pe tava si tot sa considere ca nu este indeajuns si sa se duca la alta. de multe ori, faptul ca fata/baiatul este nou este indeajuns nu trebuie sa fie mai frumoasa, mai dotata, mai virtuoasa ca partenera, trebuie sa fie noua ca sa isi satisfaca instinctul de vanator si dorinta de noutate

Most common reason in cazul celor ce au "totul". Niciodata nu o sa fie partenera/ul stabil acel "nou" reprezentat de whatever comes in our path. Oricate ar face si in pat si in casa si oriunde vrei tu.

Da chiar asa, eu nu pot simti dorinta de nou? Daca el dupa 10 ani de casnicie s-a saturat de mutra mea zi de zi, eu n-am dreptul sa ma satur de a lui si sa caut ceva prospatura??

nimenialtu a scris:

Ceea ce ar fii grav este sa ascunzi si sa nu spui, dar daca individul/a stie (sau are impresia) ca relatia s-ar termina sau ar fii iremediabil afectata nu vad de ce ar spune, exista o sansa sa nu afle nimeni si sa isi traiasca viata in continuare ca si cum nu s-ar fii intamplat.

asta mi se pare mizerabil. nu o lua personal. e mod de gandire general.
mi se face rau sa ma gandesc ca barbatul meu m-ar inseala. si oricum ar suna asta, mai rau mi se pare sa nu imi spuna.
te culci cu aia/alea, apoi vii linistit in casa noastra, in patul nostru si te prefaci ca e totul ca inainte, viata ta merge inainte la fel !?!
si fericirea/multumirea aia pe care o afisezi, eu cred ca mi se datoreaza...

Si daca vine si iti spune? Il ierti? Sau creeaza o dezamagire care nu se va vindeca usor. O frustrare care o sa se reverse in fel de fel de atitudini si cuvinte pe care nici tu nu le crezi ca fiind adevarate dar care sunt menite sa il faca sa vada cat de mult te-a durut ce a facut. Insa cel mai probabil el nu o sa vada durerea ta ci reprosurile care vin si care nu au solutie, dat fiind ca faptul este consumat. Daca nu stii si nu banuiesti (si daca el e cu constiinta impacata) are o sansa sa fie totul ca si pana acum. Nu zic ca eu as face asta, defapt eu imi anunt intentiile din timp ca sa evit minciuni sau explicatii inutile. Dar totusi altii nu ar alege sa piarda totul pe o greseala. El stie ca o buna parte din fericirea sa TI se datoareaza si tocmai pentru ca doreste sa aibe parte in continuare de aceasta bucurie alege sa nu spuna.

cred ca inteleg cum vine si chestia asta... daca ai inselat o data sa zicem, o greseala (nu vorbesc acum de inselatul pe banda) parca nu ai putea sa vii acasa sa ii spui "iubito stii te-am inselat" de multe ori o asemenea marturisire duce la despartire. si nu asta cred ca isi doreste respectivul.

pentru o greseala multi nu vor sa isi sacrifice relatiile, chiar daca au calcat stramb nu inseamna ca nu sunt fericiti in acea relatie, ca nu o iubesc pe cea de langa sau ca nu vor sa ramana cu ea in continuare, de aceea, pentru a evita despartirea, reprosurile, plansetele, prefera sa taca din gura.

pe de-o parte mi se pare corect, daca ar veni la mine sa imi marturiseasca intr-o zi ca s-a dus la alta nu ar trece minut in care sa nu mi-l inchipui alaturi de aia, mangaind-o, alintand-o, facand sex cu ea. m-as gandi oare ce are aia in plus fata de mine, de ce nu ma mai iubeste, nu as putea in acel moment sa rationez mai mult de atat

daca a facut-o, daca m-a inselat, prefer sa nu stiu. pentru ca stiu clar ca nu as putea sa ma despart usor de el, pentru ca stiu cat as suferi din cauza asta.

mai bine imi da 2 palme si ma injura, decat sa aflu ca mi-a facut ceva atat de miselesc

Nu vroiam decat sa arat ca faptul ca inseala nu inseamna ca nu va respecta sau mai stiu eu ce.

Sigur... exista si cei care inseala pe banda pt varii motive. Dar dupa parerea mea aceia nu au relatii la care sa tina cu adevarat... sau chiar daca tin sunt prea cretini sa isi dea seama inainte de a o da in bara. Pana la urma fiecare isi alege partenerul. Intrebarea este daca iubesti persoana de alaturi de tine sau imaginea pe care ti-ai facut-o tu despre acea persoana?

Nu stiu. Aici trebuie sa cantaresti tu cat de mult tii la el. Cat de mult tine el la tine. Si cat de mult te afecteaza fapta sau faptele lui.

Eu de exemplu nu as avea nici un fel de problema daca prietena ar veni si mi-ar spune ca a facut-o cu altul. As cere toate detaliile care ma intereseaza, probabil as fii gelos o vreme dar faptul ca mi-a spus e destul ca sa nu vreu sa rup relatia. Atata vreme cat am onestitate totala (poate chiar buratala) nu i-as reprosa nimic.

Vorba aia "nu cunosti o persoana nici peste 20 de ani de dormit in acelasi pat" te face sa cantaresti mai greu si cauti din rasputeri sa vezi in ce parte inclina balanta, daca merita sa ierti sau nu, de ce merita sa ierti si de asemenea sa nu ierti.