Cand parintii nu sunt de acord...ce e de facut???-4

kata87 a scris:

andrulina a scris:

Kata87 nu tb sa te intereseze ce zice tatal lui de tine, nu te incarca tu cu energie negativa ca nu-i convine lui de tn....asta e buna ce pana la urma sta tasu cu tine sau fisu? lumea trancane mult in ziua de azi, e f invidioasa si curioasa sa afle ce cand cum si cand....si mai ales unii "parinti" se baga cu bocancii in viata copilului. Oricum decat asa parinti mai bine lipsa....in loc sa fie fericiti ca baiatul e ok si e fericit cu tn, tasu incearca sa-i bage strambe....si asta doar ca sa bage zazanie intre voi.
Nu tb sa te intereseze deloc ce spune tasu, masa etc....lumea e fff rea si parsiva in ziua de azi crede-ma. Daca nu mai poti avea incredere in familie, dar sa mai ai incredere in altcineva?
Tu tb doar sa-l vezi pe prietenul tau, sa te intereseze doar de voi 2, nu ce zice unul in stanga si in dreapta. Daca tu esti multumita de relatia voastra si de el atunci totul e perfect, ca restul nu-s de acord e problema lor, nu a voastra. Si stai tu linistita ca D-zeu are grija de toti, iar cei care va fac rau vor fi pedepsiti cand nici nu se vor astepta.
Daca tatal lui se poarta aiurea cu tn sa nu faci prostia sa incepi sa fi amabila cu el si sa nu mai stii ce sa-i faci doar de dragul iubitului tau.....ca sa-l tii pe el langa tine si sa-l cuceresti nu tb sa cuceresti mai intai inima tatal lui sau a parinitlor lui doar ca sa ajungi tu sa stai cu iubitul tau....daca el te iubeste sta cu tn indiferent ca esti mica etc.
Eu am o repulsie fata de oameni de genul si daca aud comentarii sau simt ca nu-i convine de mine ma port si eu ca atare cu ei si gata...ce dai aia primesti stii cum e.
Crede-ma ca stiu cum este.....mie mi-au auzit urechile vrute si nevrute despre persoana mea din partea familiei prietenului meu si nu ma agit pt ca nu are sens atata timp cat el nu-i crede si vede exact cum sunt eu. Eu cred ca oamenii care se baga asa in viata celorlalti si zic numai rautati cred ca sunt nistre frustrati si au mari probleme in viata personala.
Tu bucara-te de viata si lasa-i pe altii sa se perpeleasca barfindu-te...pana la urma daca te barfesc esti cineva important

chiar asta am hotarat. sa imi vad de relatia mea si sa nu mai ascult rautatile altora k pana la urma asta nu ne priveste decat pe noi 2 nu si familiile noastre sau pe cei de langa noi. daca nu sunt de acord treaba lor. atata timp cat sunt fericita cu iubi nu ma mai intereseaza nimic. suntem destul de puternici sa trecem peste orice. pana la urma inima nu alege de cine sa te indragostesti si daca iti e bine, de ce sa n-o asculti?

bv kata sa iei decizia in favoarea ta si a lui.
sa stii ca parintii care nu sunt de acord cu relatia tinerilor sunt putin depasiti consider eu si nu se pot adapta generatiei noastre. ei trebuie sa vina in intampinarea tinerilor pt ca noi avem nevoie de sfaturile si bunavointa parintilor. parintiic are nu se adapteaza trairilor noastre prezente se autoexclud din relatia parinte-copil.
sunt parinti care nu sunt de acord cu relatiile copiilor lor fie ca asa le e caracterul si pe oricine ar aduce in casa copilul lor, nu corespund aspiratiilor acestora pt ca ei si-au creat un model de ginere sau nora si ei vad numai partile negative ale acelei persoane din preajma copilului lor si i-as numi pe acestia egoisti, fie ca sunt invidiosi pe acea relatie frumoasa pe care o a are copilul lor si nu o pot intelege pt ca ei nu au trait-o niciodata.
dincolo de aceste inevitabile discutii cu parintii, noi tinerii ar trebui sa ne vedem de drumul nostru si cred ca prin comportamentul pe care il avem fata de noi insine si fata de societatea in care traim demonstram contrariul credintelor lor.
viata da dreptul la replica mai devreme sau mai tarziu si din aceasta cauza iti sugerez sa iti urmezi cu demnitate si cu capul sus drumul in aceasta relatie fara sa-ti pese de ceea ce se spune.
cunosc destule cazuri cand parintii chiar dupa zeci de ani au venit si s-au milogit in fata copiilor lor regretand amarnic ca le-au creat probleme.
am vazut ca in unele familii se vrea ca din afara totul sa para roz, se complimenteaza reciproc si se pupacesc, iar dupa ce se despart si fiecare pleaca la casa lui se aud niste replici nu tocmai ortodoxe. de asta iti zic ca nu tb sa te agiti sa le intri in gratii, pt ca ei de complezenta pot face niste gesturi frumoase, dar in lipsa ta isi dau arama de fata
un barbat sau o femeie nu ajunge la inima iubitului sau iubitei prin parinti. copiii reprezinta oglinda parintilor, iar cei care nu stiu asta eu nu-i pot numi parinti si nu pot spune ca dau dovada de adevarata iubire parinteasca si le vor binele copiilor lor.
capul sus si mergi inainte. iubirea nu se masoara nici in centimetri nici in kg, nici in bani.
e foarte posibil ca prin comportamentul lui sa-si indeparteze baiatul.
stiu o vorba de la bunicul....oamenii care nu au dusmani nu valoreaza doi bani

Ultima oara a fost editat de andrulina (2009-05-29 16:41:29)

E adevarat ca trebuie sa ai demnitate, dar parerea mea e ca nu poti trece prin viata singur, fara sa ai o relatie cu parintii care te-au crescut.Nu pot sa cred ca un parinte poate fi invidios pe relatia frumoasa a copilului pe care il iubeste.Eu sunt f aproape de a deveni mamica si sincera sa fiu nu mi-ar conveni daca fiul meu m-ar arunca la cosul de gunoi atat de usor.Intr-o familie sunt si discutii, e adevarat, aceste discutii duc la rezolvarea unor situatii, asta se cheama comunicare, ceea ce ar trebui sa aiba prietenul tau cu tatal lui, Kata...degeaba se insista aici ca trebuie indepartat pur si simplu tatal, poate are dreptate poate nu, dar ideea e ca e tatal lui.Chiar nu va ganditi ca intr-o zi, nu se stie in ce imprejurari, se poate ca fiul lui sa regrete ca l-a indepartat, oricum va suferi pt ca nu poate sa-i fie indiferent.Eu zic ca intr-o relatie tata-fiu, sau generalizand copil-parinte, trebuie aleasa o cale de mijloc, nu extrema...Va spun din proprie experienta.Eu am stat certata cu mama 2 ani din cauza ca m-a pus sa aleg intre ea si sotul meu, iar eu am ales ceea ce era normal sa aleg...pe el.Am suferit enorm, desi nu era vina mea pt ce se intamplase, am facut cununia civila fara ai mei si am plans f mult, pt ca oricat de rea ar fi fost, e mama mea, ea mi-a dat viata...chiar conteaza asta.O sa simtiti si voi cand veti avea copii...Si m-am gandit de multe ori sa nu renunt la suparare si sa nu mai vb niciodata cu ea, dar m-am maturizat intre timp si mi-am dat seama ca NU se procedeaza asa cu un parinte, mama sau tata.Trebuie sa avem rabdare cu ei, ca si ei au avut destula cu noi...sau macar respect.Si asa cum va respectati voi parintii, cred ca si prietenii sau sotii vostri trebuie sa si-i respecte.Ceea ce am admirat ffff mult la sotul meu a fost faptul ca m-a ajutat f mult sa trec peste problema cu mama, dar niciodata nu a zis un cuvant urat despre ea...a fost ffff intelept...pt ca oricare dintre noi care e nevoit sa faca o asemenea alegere, la cea mai mica pb in cuplu incepe sa aiba indoieli ca a ales corect......si roata se poate intoarce...
Deci, daca prietenul tau, Kata, se va indeparta de tatal lui definitiv pt tine, fii sigura ca nu va fi pe deplin fericit, ii va lipsi ceva, se va gandi la un moment dat "oare tata ce o face?o fi bine?de ce nu pot sa-l sun?" si atunci va trebui sa realizezi ca sufera, oricat de fericit l-ai face tu...omul nu poate trai numai cu perechea sau cu prietenii, are nevoie si de familie.Eu cred chiar ca e ffff importanta familia....

bucklucica a scris:

.Nu pot sa cred ca un parinte poate fi invidios pe relatia frumoasa a copilului pe care il iubeste

Eh, nu! Eu vad atatea cazuri "deviate" in jurul meu.

Stiu un caz concret in care fiul a fost amenintat de mama la un moment dat cu "am investit sentimental in tine". Nu stiu, dar parca prea mult li se inoculeaza ideea datoriei copiilor de catre parinti.

Pariem ca taica-su va gasi alt motiv in viitorul apropiat daca vede ca nu-i merge cu asta?

eu cred ca parintii ar trebui sa isi sustina copiii indif ce decizii ar lua si sa le fie alaturi fara sa comenteze mereu.

scuza-ma .. daca il ameninta ca il da afara din casa, deja sunt inconstienti. uneori nu isi dau seama cat de mult rau le pot face copiiilor printr0un astfel de comportament
de multe ori si parintii mei, au reactionat ciudat nefiind de acord cu mine desi le-am adus argumente. nu au vrut sa ma asculte, dupa care, dupa un timp, au venit sa isi recunoasca greseala.
cu ce ma ajuta pe mine sa vina peste 5 ani sa imi spuna "iarta-ma ca nu te-am crezut si nu te-am sprijinit". sansele nu stau un veac pe loc. trebuie sa fie si mai deschisi si sa accepte. pacat ca unii sunt asa incuiati si nu vad copacii de frunze

eu una as simti ca nu se poate bucura de fericirea mea si ca nu ma sprijina in ceea ce am ales, in relatia cu persoana iubita.

oricum e o situatie aiurea .. sper sa nu fie prea dese cazurile de acest gen

Pai no ofense, dar exact asta am zis si eu, sa discute, nu sa il puna direct la colt sa-l condamne si gata, ca totusi e parinte...
Si dap, Andrulina, un parinte iti poate impune si poate gresi, la fel cum si noi in calitate de copii putem gresi...diferenta e ca un parinte e la orice ora un parinte, iar un prieten doar atat...pana la proba contrarie...
Eu chiar nu pot sa cred ca exista parinti invidiosi pe copiii lor...Sincera sa fiu nu cunosc sentimentul asta, mi-e total strain...nu a simtit niciodata fata de nimeni invidie.In plus, poate si din cauza asta, am tot ce mi-as putea dori...iar daca aveam la fel, dar nu vb cu ai mei, nu era la fel de complet...conteaza relatia cu parintii...

Ultima oara a fost editat de bucklucica (2009-05-29 22:25:14)

Andru, dar te-ai gandit ca poate era frumos sa intri sa-l saluti, sa vada cine e si de ce esti acolo, chiar daca aveai de gand sa nu stai mult cu el?Doar atat, sa saluti si plecai...Nu cred ca ti-ar fi zis nimic aiurea...pe bune...si nici prietenului tau...Cateodata un gest minor conteaza mult...crede-ma...

Din intamplare stiu despre cine e vb...si mi se pare total aiurea...
Tinand cont ca sigur au latrat cateii si probabil nu mai dormea nimeni in casa, eu as fi fost putin nesimtita si bagam capul in living ca sigur era tvul aprins si daca constatam ca doarme o taiam sus, cum spui tu...daca nu, salutam si apoi o taiam sus...
Eu zic ce as fi facut eu, nimic altceva...gestul tau a fost f frumos si romantic, dar alta era situatia daca statea singur prietenul tau...
Si eu ii spuneam socrului mjeu inainte sa ma marit tot dle...pana mi-a zis el sa-l tutuiesc...

Ultima oara a fost editat de bucklucica (2009-05-29 22:49:54)