Cand parintii nu sunt de acord...ce e de facut???-6

nimeni nu a spus ca nu am incerca sa vb cu parintii. dar sunt cazuri cand ei chiar nu vor sa asculte, nu vor sa accepte. de ex, in cazul meu, de f multe ori am zis ceva mamei mele. nu a vrut sa ma asculte pt ca nu ma credea. eu fiind cea mica din familie, credea ca nu am suficienta maturete ca sa gandesc bine intro probl mai delicata. si normal, dupa un timp, i-am zis: acum teai convins ca nu vb prostii, si ca am avut dreptate? mi-a spus da, asa e. dar totusi, de multe ori, se repeta istoria: nu ma asculta, imi "interzice", ma face sa sufar, si apoi plange ca a gresit. pana cand trebuie sa sufar dublu (odata pt ca nu ma asculta si ma raneste, dupa care din nou cand o vad ca se agita asa, parandu-i rau)?
daca eu nu o mai ascult si fac ce doresc, pt ca am dreptate, si analizez situatia la rece ... inseamna ca nu o respect?? sau ce crezi ca ar trebui sa fac, din mom ce incerc sa discut si totusi nu ma baga in seama (dupa care, dupa un timp, recunoaste ca asa e).

cu unele "topicuri" totul e ok .. in altele insa e dezastru ... in fond cam tot ce vreau eu fac, pt ca daca e sa gresesc, macar stiu ca e vina mea si ca am incercat .... decat sa raman cu regretul si gustul amar provocat de ideea ca daca faceam ce simteam, poate era altfel, poate era mai bine etc .. mi-ar place sa ma sustina orice ar fi ... ar fi bine daca toti parintii ar face asta si sper sa fie bine pt toti

la un mom dat si doza de rebelism are efect pozitiv. unii nu vad cu frumosul ce vrei sa transmiti, decat daca te impui. poate suna urat, dar asta e adevarul ... cu timpul, toti ne demodam, dar trebuie sa fim deschisi la nou

lala20 a scris:

Superb fragment, ET!
Si mai ales adevarat. Pacat ca majoritatea parintilor din tara noastra sunt ancorati in conceptii vechi de viata si nu stiu sa priveasca la copilul lor ca la o fiinta independenta, capabila de propriile ganduri si sentimente...

asa e ... dar poate "noua generatie" va fi mai deschisa sau macar sa incercam

Din cate inteleg eu, aici nu spune nimeni ca parintii trebuiesc aruncati la gunoi! Chiar nu imi dau seama cum s-a ajuns la a se intelege asta.
Ideea era ca de la o varsta copilul are dreptul la viata lui, la intimitate, nu se opune nimeni unei comunicari sincere, este chiar indicat sa discuti problemele pentru a nu aduna frustrari, nu a spus nimeni altceva.
Un parinte adevarat, care isi iubeste copilul trebuie sa constituie pentru acesta un sprijin in viata, si invers, bineinteles.
In mod normal, atunci cand copilul e multumit si fericit de viata pe care o duce, si parintele ar trebuii sa fie la fel.
Fiecare om e LIBER are dreptul sa isi traiasca viata asa cum vrea.
Parintii sunt datori ca pana la o varsta sa te ajute cat pot, pentru ca mai departe copilul sa isi poata lua singur zborul! Nu copilul a cerut parintelui sa fie adus pe lume. Daca iti doresti un copil esti obligat sa iti asumi o raspundere fata de el, odata ce ai hotarat sa il aduci pe lume. Logic nu?

Foarte frumos spus, Pokemon.Asa e, ai dreptate.Tocmai asta spun si eu, ca in cazul unei pb nerezolvate cu parintii sufera ambele parti, ca nimeni nu poate fi indiferent fata de copilul lui sau copilul fata de parinti.Eu m-am referit cand am zis ca sa nu-i aruncam la gunoi la ce a spus nu mai stiu cine aici ca sa-l dea dracului pe parinte daca ii spune ceva ce nu-i convine...

Mda. Aşa suntem toţi, pe măsură ce creştem sub grija, ochii şi sfaturile părinţilor spunem: eu c?nd o să am copii o să-i las să facă cum doresc ei, fără să mă amestec. De c?ţiva ani ?ncoace aud asta de la prietene, cunoscuţi, care au bebe mic sau aşteaptă unul (care ziceau şi ei ca il vor lăsa să face ce vrea): puiul meu o să fie ?notător, prinţesa mea vreau să fie dansatoare, ?i trimit la pian şi c?te şi mai c?te planuri pt. medici etc alte profesii. De pe acum li s-a hotăr?t micuţilor nenăscuţi soarta. Şi totuşi iată-i: li se spune ?ncontinuu NU fă aia, nu aici, nu acolo, nu e voie, nu pune m?na, deşi părinţii se jurau că nu ?i vor creşte aşa.
Aşteptaţi fetelor. C?nd o să aveţi bebei o să g?ndiţi altfel.
Iar părintele oricum ar fi el, e tot părinte.
Nu ştiu na, eu am nişte părinţi excepţionali (bine, mă mai enervez şi eu, se mai amestecă şi ?n problemele de cuplu sau de carieră) mi-au explicat ?ntotdeauna de ce unele decizii ale mele nu sunt bune, de multe ori m-au lăsat să aleg varianta mea şi m-am ars (?mi mai dau ei şi lecţii din astea). Dar cred că orice nemulţumire a unui părinte faţă de copilul său, are un substrat mult mai profund, dec?t explicaţiile pe care le dau uneori.
Şi nu văd nici o problemă, chiar şi după o anumită v?rstă, de a asculta părerea părintelui. Iar dacă eziţi şi tinzi să ?ţi asculţi părintele, e pentru că ?l iubeşti şi ai ?ncredere ?n el, pentru că a avut dreptate de mai multe ori ?n trecut.

Ultima oara a fost editat de Finesse (2009-05-31 00:34:40)

Eu am vb. şi cu el. Spune că dacă un părinte nu e de acord, tot trebui să lupţi pentru relaţie, dar av?nd ?n vedere că este vorba de părinte, care ?şi doreşte numa binele copilului, problema nu se rezolvă prin ?nlăturarea, ruperea legăturii cu părintele. Faci tu să fii mai bun c?t se poate, să demonstrezi că eşti bun pentru celălalt, şi astea se discută frumos, fără certuri.
Şi atenţie mare. C?nd unul din părinţi nu este de acord cu fata, hai de ex., dacă băiatul va ţine partea ei sau se va certa cu părinţii din cauza ei, primul lucru care ?l vor spune părinţii lui este că ea, l-a ?ndepărtat de familie.
Nu uitaţi că părinţii v-au crescut, v-au dat tot ce au putut, v-au educat, plătit şcolile, hainele cu care aţi umblat pe voi, sunteţi bucuria, m?ndria şi alinarea lor.

bucklucica a scris:

Fetelor, atunci inseamna ca voi va aruncati parintii la gunoi dupa ce v-au crescut!!!Bravo!Felicitari!Sa aveti copii cum ii doriti!!!

nu e vorba de aruncat la gunoi dar sincer eu nu as lasa pe nimeni sa se bage in viata mea doar pentru simplu fapt ca partenerul pe care l'am ales eu este m'ai mic de inaltime sau nu are destui bani asa cum ar vrea ei etc.... adica tu te'ai despartii de sotul tau de ex daca parintii tai ar vrea asta si nu le'ar convenii ceva la el ?

sper ca nu am suparat pe nimeni prin ce am spus dar eu am spus doar ce gandesc nu'mi place sa fiu ipocrita si sper ca nu am jugnit pe nimeni

Ultima oara a fost editat de serene (2009-05-31 11:03:29)

andrulina a scris:

Cata agitatie si bucklucica nu cred ca ar trebui sa incepi sa spui anumite detalii pe aici pt ca lui Victor nu-i convine sa se discute despre chestii de genul....nu cred ca ti-ar conveni nici tie sa incep sa vb despre mama sotului tau si sa zic anumite chestii care tin de intimitatea lui. asta e "problema" noastra si ne priveste pe noi nu pe altii.

Scuze, Andru, abia acum ti-am vazut mesajul asta...ieri am fost la gratar cu socrii la parinti la Cumpana si am intrat de pe mobil si mi-a scapat...
Trebuie sa-ti spun ca nu ma asteptam sa ma ameninti, dar daca asa iti place tie, e ok...Eu nu am de gand sa spun nu stiu ce detalii aici, pentru ca nu sunt de acord cu ideea de a iti spala rufele in public...cu atat mai mult nu o sa ma vezi postand intimitati dintre mine si sotul meu...pt ca sunt intimitatile noastre.Iar daca tu esti dispusa sa ameninti si sa faci ce spui ca faci, fa-o, iubita, ai mana libera din partea mea, chiar nu ma supar...si fii sigura ca nici pe sotul meu nu-l va afecta chiar deloc, pt ca va spune simplu:"atata stie atata face..."