Doresc un sfat......-7

april,sper ca eu nu intru in categoria cu am 100 de ani,am experienta...daca am zis vreodata ca sunt batrana,sa ma asculti,chiar am vrut sa evidentiez faptul ca sunt batrana nu sa ma cred superioara.n-am facut asta niciodata.cu tot ce-am scris si-mi asum si cred cu tarie in principiile mele,in ce sunt ,eu iti doresc succes si sper sa-ti fie bine

april, eu apreciez mult faptul ca esti o persoana inteligenta si sensibila si ca, in ciuda faptului ca esti incapatanata, stii sa admiti cand ai gresit/gresesti si-ti si asumi lucrul asta. Concret, ai inteles acum din discutii ca nu e chiar in regula faptul ca va controlati reciproc atat de mult, ca va invadati intimitatea cu ocazia asta si ca aveti o relatie destul de inchisa, bazata pe unele restrictii pe care vi le impuneti dar si acceptati reciproc. Nu numai ca ai inteles lucrurile astea, ba le si admiti, conchizand insa ca tie ti-e bine deocamdata si ca platesti "pretul" asta pentru linistea si fericirea pe care ti le aduce relatia asta in restul timpului. Cu toate astea sunt de acord, mai ales ca, repet, recunosti ca unele situatii dintre voi sunt departe de a fi ideale.
Eu intrezaresc insa un pericol care te pandeste pe tine in anii care vor urma, fie in relatia asta (daca e sa ramaneti impreuna), fie in urmatoarea/urmatoarele relatii. Tu te bazezi mult pe faptul ca te vei mai schimba, ca vei (veti) mai evolua din punct de vedere al caracterului si al felului in care abordezi o relatie. Este posibil insa ca tu, marcata de aceasta prima relatie in care ai "crescut", sa ramai involuntar cu principiile pe care le aplici acum, cu ideile astea ca fiind fundamentul unei relatii bune. Si atunci vei avea o mare problema pentru ca atitudinea asta submissive (e cel mai bun termen, n-o sa-l inlocuiesc) pe care o afisezi tu va fi o buna baza pentru abuzuri din partea unui barbat care te va domina din toate punctele de vedere.
Gandeste-te si la asta.

Da, tin minte ca ai abordat tu mai demult subiectul asta al socializarii cu colegii. Straduieste-te neaparat si in directia asta.

april

buna fetelor!de ieri sunt chitita sa va scriu ca sa ma descarc insa acum cand m-am apucat in sfarsit parca mi-a pierit curajul....dar acum m-am apucat asa ca nu mai dau inapoi.e vorba despre prietenul meu,stam amandoi in apartamentul bunicii lui,impreuna cu ea.mama lui e casatorita de ceva ani cu un "tip" (care este tatal lui),care le-a facut viata tuturor un calvar incepand de la nevasta-sa si terminand cu marius,prietenul meu,si fratele lui mai mic.ideea e ca taica-su de cate ori bea face urat de tot.ce stiu de la marius este ca atunci cand era mic il batea cam din orice,probabil ca o batea si pe maica-sa,asta nu stiu exact,si ajungea ori sa-l dea afara din casa pe marius ori sa plece el din casa,indiferent de ora asta insemnad si 2-3 noaptea,refugiindu-se la bunica lui.ca o paranteza pe care nu pot sa i-o spun lui da v-o spun voua pt ca simt k imi sta in gat,oara ce mama accepta ca un nenorocit sa-i dea afara din casa copilul care are 14-15-16 ani sau cat avea el in mom respectiv fara sa ia absolut nici o masura impotriva tatalui,pt ca la mijloc era vorba de un minor pe care chiar nu-l poti lasa la 2 noaptea sa faca un drum de la p-ta unirii pana pe soseaua chitilei fara un leu in buzunar.in fine...recent am avut un alt scandal tot din cauza faptului k a baut taica-su cu urm vorbe adresate lui marius:esti copilul meu dar te bag in puscarie pe viata,esti al meu dar fi atent k te urmaresc pe strada si-ti iau gatul cu securea,vino nevasta acasa ca am pregatit masa de la bucatarie sa te transez(asta pt k maica-sa plecase de acasa il lasase singur si venise sa stea cu noi la bunica-sa)..etc.sunt convinsa k au fost niste vorbe care l-au durut si niste intamplari care l-au terminat psihic,cel putin asa gandesc eu (am 27 de ani si el are 22),pt k...e impropriu sa spun ca s-a apucat marius de bautura k nu bea zilnic,dar ideea e ca atunci cand bea si se imbata are tendinta de a face scandal si a face cam ce facea ta-su.plus ca in mom in care e beat se intristeaza atat de tare incat privirea i se transforma in cea a unui om nebun,pus pe scandal.azi de dimineata i-am zis tot ce am avut de spus,fara tipete sau urlete,k ii face rau bautura k o sa aj sa-si piarda serviciul etc si ca vreau sa mergem la doctor sa-i dea in primul rand niste pastile sau ceva care sa-i ia pofta de bautura si o trimitere la pshiholog pt k repet eu sunt convinsa k asta este trauma din copilarie.in afara de asta el ma aude mereu pe mine ba k ma duc la mama ba k mi-a dat mama bani de nush ce,ba k mi-a cumparat mama ceva etc...lui maica-sa nu-i da nici un ban pt k mereu spune k nu are...ei niciodata nu au bani pt nimik,nu au de mancare nu au de paine nu au de nimik...in schimb ta-sa face ce face si are bani in fiec zi sa bea tarie sau bere..nu stiu dk vreau de la voi un sfat,o parere sau pur si simplu am vrut doar sa ma descarc.nu astept nici sa fiu compatimita pt k aici nu e vb de mine e vb de el,care este painea lu dumnezeu...atunci cand nu intervine bautura.sper k nu v-am plictisit,va pup si astept pareri si incurajari:*

doolcy,imi pare rau ca treceti prin asa ceva tu sa fii tare,sa il incurajezi,sa discuti cu el,sa ii fii alaturi.din pacate,se pare ca refugiul lui este alcoolul cum a zis si summer,nu strica sa mergeti la un psiholog bun.clar,toate intamplarile din copilarie si chiar din prezent l-au marcat puternic.pacat de el daca ii calca pe urme lui taica-so in ceea ce priveste alcoolul.am inteles ca e un baiat bun,dar atunci cand bei,nu prea mai realizezi ce-i pe langa tine.nu degeaba se spune ca bautura iti ia mintile . important este sa nu lasati situatia sa va scape de sub control.ia masuri acum,cat se mai poate.

L-ar ajuta daca realizeaza si el ca greseste si isi doreste sa se schimbe...pentru el, pentru tine, pentru relatie. Altfel....destul de mici sansele dar un psiholog bun il va motiva pentru schimbare. Primul pas e sa mergeti...

Ultima oara a fost editat de _Summer_ (2011-09-14 21:01:04)

Daca mamei lui nu i-a pasat ca a fost batut si scos afara din casa cand era mic si neajutorat iti dai seama ca ce se intampla acum nu i s-ar parea foarte grav...

Ma doare sufletul sa o spun dar ce povestesti tu pare desprins din Stitile de la ora 5. 

In rest, sunt de acord cu Summer, cu mersul la consiliere, dar sa fie si el hotarat sa mearga si sa se tina de terapie, chiar daca uneori nu va fi usor. 

Ultima oara a fost editat de kathrynn (2011-09-14 23:32:35)

si eu sunt de acord cu fetele.
incearca sa il convingi ca are nevoie de un psiholog. treaba  e ca daca dorinta de a scapa de acest viciu nu vine din partea lui nu vei putea face nimic. nici tu si cred ca nici un psiholog.
iar in cazul asta, eu una mi-as lua bagajelul si as pleca de urgenta.
da, sunt egoista! dar nu as alege o viata plina de suferinta...