Cancerul...AJUTOR incurajari, informatii, intrebari, sugestii-4

Felicitari, vdaiana pentru curajul si puterea pe care le-ai avut! Sa dea Domnul ca toate zilele tale de acum inainte sa fie pline de bucurii si de fericire!

Ultima oara a fost editat de nicolle_rox (2007-09-06 09:50:19)

WOW! SUPER! Sa traiesti, sa infloresti Sunt sigura ca de-acum incolo viata ta va fi mult, mult mai intensa! Multa sanatate si...asteptam bere, mere, pere.

bravooooooooooooooooooo !!! :: iupii tre sa dai de beut vdaiana

ce pot sa-ti spun vdaiana....multa sanatate si nu uita ca acolo Sus e Cineva care are grija de noi si cu sigurantza va avea grija si de tine.fii tare.numai bine

blaky22, citeste si respecta regulile! Acum ti-am editat eu mesajul dar nu se va mai repeta
considera-te atentionata! ai warn

aaaaa era sa uit ca tre sa dau de baut! vine imediat!

Na bravos, dojo, m-ai facut sa plang, dar de fericire si de emotie! Toti care au stiut ca sint bolnava cand au aflat ca m-am facut bine au avut reactii la care sincer nu ma asteptam.

Doctorita mea a primit pe fax rezultatul si cand ne-am dus la ea la cabinet miercuri ea deja stia si credea ca si eu am primit rezultatul. Cand ne-a zis eu am ramas intepenita si doar ma uitam la ea si intrebam "Serios? Serios?" iar mama era sa lesine asa emotii au cuprins-o si pana la urma si doctorita a plans putin cu noi ca asa de tare a emotionat-o.
Sa nu-ti spun ca azi am fost la biserica la Maslu si i-am spus la preotul care stia de mine si cand a auzit s-a luminat la fata si m-a binecuvantat si mi-a mai zis nici nu mai stiu ce si era si el tare bucuros.

Vai cate "si"-uri am folosit! tu esti de vina, dojo!

Pai ma simt bine, ce-i drept inca am asa stare de oboseala aproape tot timpul, dar tre sa am rabdare, sa-mi iau pastilele si o sa treaca.
De altfel luni ma intorc la servici, asa ca gata cu leneveala, cu sculatul la 12 si toate cele.
Unora li s-a parut ca mi-am luat o vacanta de 1 an. Pffff nu le doresc sa alfe ce vacanta de cosmar am avut.

Cum am promis

Yes, sir ! ( i mean Madam)

...dar e weekend

Ultima oara a fost editat de vdaiana (2007-09-08 00:52:45)

BRAVO VDAIANA !

Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate, noroc, un destin bun si luminos!
Sa fii iubita si sa te bucuri de tot ce e frumos pe lume !

Pupici si imbratisari

Mersi pentru urari fetelor! Dumnezeu sa va dea sanatate la toti/toate si fie sa nu suferiti niciodata de vreo boala grea.
anelisagreen, ce ti-e si cu doctorii astia pfffff!!!!!!!!!!
Pai hai sa-ti povestesc cum a fost la mine.
Totul a inceput cu mai mult timp in urma si anume prin decembrie 2005. Deja tot anul 2005 a fost foarte solicitant si stresant pentru mine; tata a fost diagnosticat cu adenom de prostata si medicul i-a recomandat operatia, dar el a ales tratamentul cu medicamente care dureaza de atunci (si Doamne ajuta e ok, nu s-a ajuns la cutit); in iunie mi-am schimbat locul de munca, emotii, stres, teste, acomodare la noul loc etc; in august a murit bunicul meu (din partea mamei) de cancer la stomac; in decembrie eu si cativa colegi am fost anuntati ca la anul va trebui sa dam examen ca sa devenim si nou functionari publici; mai aveam si mici tristeti cu prietenul.
Deci pe parcursul anului stresul s-a tot acumulat si pe zi ce trecea simteam ca e tot mai mult si nu mai reuseam sa ma odihnesc, sa ies din starea aia incordata.
In decembrie a inceput sa ma manance pielea pe picioare pana sus si pe brate, mai ales seara cand ma acopeream si se incalzea pielea. Ma trezeam noaptea scarpinandu-ma ca o apucata pana dadea sangele. Am facut o gramada de cojite care abia mai treceau. Am fost la dermatologie, nu mai tin minte ce diagnostic mi-a pus, dar mi-a dat ceva crema, care nu avea nici un efect. M-am scarpinat in continuare, dupa 2 luni deja aveam semne peste tot pe brate si pe picioare.
In acelasi timp noaptea transpiram teribil de tare, dimineata ma uscam la ceafa cu foenul si trebuie sa ma sterg cu prosopul asa de uda eram, schimbam fetele de perina la cateva zile. Transpiratia asta nu mirosea deloc. Dar cand imi transpirau mainile simteam miros de otet. Si transpiram si ziua chiar daca nu era cald. Am scris la alt subiect despre faptul ca de obicei transpir mult la orice efort. Ei in perioada aia era si mai rau, eram fleasca intr-una si pe strada imi era frig ca imi transpira pana si pielea capului. Si imi cadea si parul cam mult.
Mereu ma simteam obosita, indiferent la ce ora ma culcam dimineata abia ma trezeam si ma simteam obosita.
Dr de familie a zis ca e lipsa de vitamine si suprasolicitare, stres. Am luat Spirulina si nu mai stiu ce, dar degeaba.
A trecut iarna, am scapat doar cu o usoara raceala de 3-4 zile in decembrie chiar de ziua mea.
In februarie am reusit sa racesc nasol, tuseam, imi curgea nasul, fara febra. Am fost la dr mi-a dat pt raceala, pt tuse. Dupa tratament tot tuseam, asa uscat, sacaitor, parca aveam ceva in gat. Si ma durea in spate intre omoplati si simetric in fata ma tinea asa un junghi care se lasa la masaj si la caldura, apoi revenea.
In martie a fost examenul pentru functionar public, stres la maxim.
Dupa aia nu mai stiu exact cand a venit vremea calda, chiar foarte calda si am inceput sa folosim la birou aparatul de aer conditionat. Nu stiu de ce dar am inceput sa tusesc mai tare si mai des si sunetul venea de mai de jos din plaman. Am mai luat niste granule si sirop recomadate de dr, dar tot degeaba, doar pe moment imi linisteau tusea.
In mai mama a fost in spital cateva zile. I s-a facut foarte rau intr-o dimineata, n-am stitu ce sa facem cu ea, am chemat salvarea si a trebuit sa stea in spital. I s-a gasit colesterolul mult marit si probleme de circulatie cerebrala, sindrom Menier, vertij, nu mai stiu ce.
Dupa 1 luna urma sa se duca sa-si faca analizele de control.
Intre timp eu am continuat cu mancarimile, cu tusea asa din cand in cand si cu strsul cat casa. Toate simptomele le-am pus pe seama sistemului nervos vegetativ supra-solicitat de atata timp (job, familie, iubit).
Cand s-a dus ea la analize, eu si cu tata am zis hai si noi.

Si atunci a inceput spaima. Mi-a iesit VSH 120, leucotice f multe, hemoglobina cam mica, si nu mai stiu ce alte chestii alarmante. Dr de la policlinica unde ne-am facut analizele cand a vazut a banuit bronsita sau penumonie. Am facut radiografie, n-a iesit bine, cica n-am stat eu cum trebe (daaa, bine, am stat cum m-a pus, dar aparatul era de pe vremea primului razboi mondial). Am repetat radiografiile, a aparut ceva umbra, ceva nu era ok. M-am dus la hematologie cu analizele si cu radiografiile, dar numai dupa alea nu s-a putut pronunta. M-au tirmis sa fac tomografie si acolo a iesit ca am ceva formatiuni nodulare in forma de ciorchine totalizand 12 cm lungime si nu stiu cati cm cubi, in spatele osului din mijlocul pieptului (=mediastin). Erau mai multe variante una mai proasta decat alta, toate fiind din categoria cancer. Singura modalitate de a afla a fost sa-mi faca biopsie. De aici restul deja e istorie cum se zice: operatia mi-a lasat sanul drept lipsit de sensibilitate timp de 1 an (acuma cred ca 99% si-a revenit); o cicatrice de 20 cm in loc de 2 taieturi mici laparoscopice, asta pt ca nu am putut intra mai finut din cauza ca sint grasa. au gasit si apa la plamani. din pacate nu au putut sa scoata toata tumoearea pt ca era lipita prea tare de os si in preajma treceau si niste vase de sange vitale; dupa biopsie s-a confirmat diagnosticul limfom Hodgkin stadiul II A; chimioterapie 6 luni, radioterapie 1 luna; caderea parului, voma, greata tot timpul, dureri in vene de la citostatice, imunitate scazuta, varicela, candidoza; apoi controlul si dezamagirea ca nu am scapat. Din fericire analiza facuta in Ungaria a infirmat interpretarea de aici si 100% nu mai am nimic, a ramas o minuscula formatiune necanceroasa de 5 mm. Daca nu faceam tomografia aia speciala, trebuia sa ma taie nasol de tot ca sa ajunga la ramasitele neidentificate.

Pfoai cat am scris
Sa recapitulam simptomele: mancarimi pe membre, transpiratii mai ales nosturne, transpiratii reci ziua, caderea parului, tuse sacaitoare, oboseala continua, senzatia de lipsa de aer, junghiuri in spate intre omoplati si in fata in piept.

La altii de obicei pe langa astea mai e si scaderea in greutate, care la mine a lispit. Ba chiar in iunie am facut o cura de slabire (aia de 13 zile cu carne de vita si rosii si spanac dupa care cu greu am slabit 4 kg. Am mai slabit putin din cauza stresului si cat am fost in spital si cand am inceput chimioterapia. Dar apoi din dec 2006 am inceput sa pun inapoi. Acuma ma mentin de vreo 6 luni la 83-85 kg.
Cu tensiunea eu n-am acut probleme. Adica e normala spre putin mare ca ma enervez usor si imi sare prea mult si brusc.

Cauza bolii nu este cunoscuta. Zice ca de vina e dereglarea producerii leucocitelor care au luat-o razna dupa viroza pe care am facut-o in februarie (si a ramas insuficient tratata) si bronsita din primavara de la aerul conditionat. Apoi sistemul limfatic nu face fata productiei mari de leucocite care chiar si in absenta vre-unui virus continua sa se inmulteasca haotic si depoziteaza rezidurile in limfoame. Si iaca asa. Doctorita care m-a tratat a spus ca nu a mai avut pacient cu asa tumoare mare (si nu e o tinerica) si ca norocul meu ca am descoperit in timp util. Stadiul II A inseamna ca tumoarea nu a invadat tesuturile adiacente (palmani, inima). Daca nu era cu controlul lu maica-mea si nu eram curiasa asa sa vad cum mai stau cu glicemia, cu colesterolul ... cine stie daca mai eram aici sa va scriu.
Asta a fost un exemplu bun de "tot raul spre bine".

anelisagreen, acuma nu inseamna ca toti care sint foarte obositi si transpira sint suspecti de cancer.
Sa stii ca eu sint omul care are nevoie de foarte putin ca sa fie fericit. La un moment dat insa am simtit ca am pierdut si putinul ala. Daca mai dura mult chinul cred ca ma pierdeam pe mine undeva intre disperare si depresie. La psiholog nu am ajuns, dar am fost la un pas, mi-am pregatit la indemana nr unei doctorite foarte cumsecade la care am fost candva mai demult. Insa cand i-am povestit doctoritei mele despre "piticii" (cum zice ea) care toata ziua si toata noaptea nu-mi dau pace, mi-a prescris niste calmante din care eu iau uneori mai putin decat doza minina si mi-am mai revenit. De la faza ca imi era frica sa raman singura acasa de teama sa nu-mi fac rau pana la a zambi din nou din tot sufletul a fost cale lunga si grea, dar am reusit cu pastilutele alea si cu rugaciunile mamei mele care cred ca u facut mai mult decat tot tratamentul.

anelisgreen, nu stiu ce sa zic la ce specialist sa te duci. Eu am fost la pneumologie si la hematologie. Dar sint sigura ca trebuie sa existe o rezolvare, careva trebuie sa-si dea seama ce e cu tine. Nu dispera.
Anul trecut in vara eram cu frica de moarte, acuma ma gandesc ca acusi e 1 an de cand am prins un buchet de mireasa si cine stie ...

Initial am vrut sa-ti trimit pe mail mesajul asta ca ma gandeam ca e prea lung, dar apoi am zis ca poate o fi folositor si pentur altii si am decis sa-l las aici asa lung cum e.

Noapte senina sa aveti! God bless you all!