Cancerul...AJUTOR incurajari, informatii, intrebari, sugestii-5

femeie puternica   tot respectul ....sa fi sanatoasa daiana si sa auzim numai de bine

vai fetelor..mi s-a facut pielea buburuze cand am citit post-urile voastre (de la anelisagreen  si vdaiana)..sunt multe de invatat din ele..dar trebuie sa fii prea tare pentru a nu ramane socat..felicitari pentru puterea de care ati dat dovada (eu nu cred ca as fi rezistat in locul vostru) ! Multa multa sanatate va doresc si aveti grija de voi ! Pupici

Raman blocata cand citesc pe aici reactiile voastre!!!!!!
..... nu stiu cum sa ma exprim
Unii dintre colegii mei m-au dezamagit crunt la capitolul "sprijin prietenesc". Ei ma cunosc de 2 ani si ceva, din care ultimul 1 an am fost in concediu de boala (intrerupt de 2 ori cu 3 saptamani si apoi cu 1 luna de mers la servici). Asa ca si-au putut da seama ca nu mimez si nu inventez nimic. Le-am aratat la fete chiar si operatia. Stiu ca unii sint mai insensibili de felul lor sau nu stiu cum sa incurajeze pe cineva cu asa o boala, dar totusi ... adica de ziua mea in decembrie nici macar un telefon n-am primit, desi eu prostuta visam ca poate imi fac ei o vizita surpriza sau ceva Tot timpul cat am fost acasa mai des am sunat eu sa vad ce mai e pe acolo, decat ei sa ma caute sa vada daca mai supravietuiesc. Consider ca nu era de datoria mea sa dau raportul ci ei sa se intereseze de mine, nu? Important era doar sa duc la timp certificatul de concediu medical (de vreo 3-4 ori am fost personal, dar vazand reactiile, am preferat sa-l trimit pe tata). In iulie s-a ajuns in situatia in care mi s-a spus ca am cam intins-o prea mult cu medicalul ?!?! Huh, wtf?? Adica ce? Eu am cerut sa fiu bolnava, sa stau acasa si sa primesc banii? AM crezut ca nu aud bine. In fine.
Ieri am reluat serviciul. Revederea a fost seaca. Ma simt cam aiurea, sper sa-mi treaca dezamagirea asta, pentru ca e nasol sa lucrezi cu niste persoane si in fiecare zi sa-mi aduc aminte cum m-au neglijat.
Ideea e ca intr-adevar am aflat cine imi sint prietenii adevarati.
Si am primit mai mult sprijin si incurajare de la voi cu care (din pacate) nici nu ne cunoastem personal, decat de la cei de care presupuneam ca imi sint apropiati.
Cum zice sora mea "Lasa, sora-mea, nu-i baga in seama! Lumea e rea, tu trebuie sa fii buna si tare!", dupa care de obicei o dam pe gluma si zic eu "Da, eu sint buna buna asa ca ce-mi pasa mie de parerea lor! The show must go on!"
Mersi ca sinteti aici!

eu_vreau, zici bine ce zici , dar mai greu e de pus in practica.
Am citit intr-un articol ca: "nu poate fi dezamagit decat cel care se amageste singur in prima instanta." Cam asa e.
Doar ca eu plec de la prezumtia de bunatate a omului si nu pot sa accept prefacatoria, linguseala, minciuna si oamenii cu doua fete care urmaresc doar interese si uita de sentimente.
Asa am crescut, asa sint. Nu vreau sa ma schimb chiar daca asa sufar mai mult. Am incercat si eu sa fiu mai indiferenta, detasata, insensibila, sa-i ignor pe ceilalti in drumul meu si nu m-am simtit bine, m-am simtit rece si pustie in suflet, m-am simtit rea.
Acuma ca treburile s-au rezolvat trebuie sa mai las timpul sa treaca si probabil peste cateva luni cand o sa-mi intru in ritm o sa uit chestiile astea.

noi ramanem,,blocate,, cand ne povestesti reactia colegilor si a prietenilor...unii oameni nu au capacitatea sa se puna in locul celui cu probleme,indiferent de ce natura ar fi ele.

Nu degeaba spunea Steiner ca suferintele sunt izvoare ale cunoasterii a caror importanta va iesi la iveala in viitor...

Vdaiana, cum te mai simti? Esti mai bine?

Mda, asta e si la mine una dintre temeri - urmatorii 5 ani decisivi, uuuffff.

mai bine ai lasa xanaxul si ai merge sa vorbesti cu un psiholog...te va ajuta...

anca, cu cea mai mare placere. da-mi un mesaj pe mail si vorbim.

Ultima oara a fost editat de vdaiana (2009-02-23 18:58:57)