Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-45

o adevarata polemica aici.

nu stiu alte mamici cum gandesc (am dedus eu ceva din cele scrise dar ...) dar din punctul meu de vedere nu se schimba totul la 180 gr din momentul in care devii mamica. ok, gandesti diferit fata de cum o faceai inainte dar nu atat de dramatic.
eu prefer sa cobor din autobuz sau sa ies din magazin daca il apuca urlatul decat sa oblig restul lumii sa suporte urlete copilului meu. pana la urma fiecare le are pe ale lui si nimeni nu va intelege, dupa o zi de munca sau alte probleme, ca este normal sa urle, ca tine de dezvoltarea lui.
de ex de cand am nascut am mers o singura data cu autobuzul, cu bebe in marsupiu, si atunci am refuzat locul care mi s-a oferit. nu consider ca o doamna la 50 si ceva de ani (si nu numai) este obligata sa stea drepti sau in picioare pentru copilul meu, la fel nu am pretentia sa fiu lasata in fata (desi copilul meu este mic).
eu cred ca adevarul este undeva la mijloc in toata discutia asta.

JanisJoplin a scris:

Anca nu cred ca am absolut niciun aer de superioritate... ba dimpotriva sunt umila in fata mamicilor mai citite si cu mai multa experienta..cum e kata
dar cred ca esti un fel de troll ceva..nascuta sa intri pe unde e o polemica si sa contrazici.and again and again

ati fi in stare sa afirmati orice numai sa nu ne dati dreptate cat negru sub unghie ce e asa de greu de inteles ca trebuie sa ne acceptam si sa ne toleram unii pe altii. si in fata Domnului suntem toti egali, cum e vorba. de unde si pana unde atata indarjire ca mamicile si copiii sunt mai cu mot?

probabil daca as spune ca am citit si eu in nu stiu ce carte de psihologie a copilului sau ca am facut research un an pe AP ati lua de bun tot ce zic...

fetelor, nu mai judecati!  invatati sa respectati pe cei din jur fara sa aveti idei preconcepute, fara texte din cartile de psihologie invatate papagaliceste, iar atunci cand va intalniti cu o situatie x, nu sariti sa comparati si sa va ganditi la situatia y citita recent intr-o carte (de parenting) sau pe-un blog ca astea-s la moda. lasati-va ghidate de BUNUL SIMT, de cei 7 ani de acasa - acolo unde acestia nu lipsesc, de RESPECT fata de cei din jur si ce e f f f important, COMPASIUNE. pana la urma despre asta e vorba. pentru ca;
-lumea nu se schimba ( tu, copila de 20 de ani nu o schimbi!) daca incerci sa atragi atentia oricui face ceva gresit in ochii tai, daca incerci sa dai peste nas, sa pui la punct, sa dai o lectie etc etc. Lumea se schimba daca TOTI incercam sa fim putin mai buni!
nu cedez locul unui copil pt ca vreau ca ma-sa sa-l invete cum sa se comporte si sa ii atrag atentia in felul asta ca nu e bine ce face, ca vreau ca el sa vada ca-i sunt superior? vax, cu ce sunt mai breaz ca el? ba din contra, demonstrez ca avem aceeasi minte. nu e treaba mea sa educ, in schimb e treaba mea sa fiu amabil si SA NU JUDEC. Pe nimeni, niciodata.
  uite, mama mea, in picioare, in autobuz, vine de la chimioterapie. inutil sa spun ce senzatii, dureri si stari o incearca. Tantza sta cu copilul de 2 ani la tzatza pe scaun si-l alapteaza, apoi il pune pe picioare si incepe sa scuipe seminte plictisita. nu stiu, vazut din afara oare mama si copilu' au intaietate, nu? e evident ca o femeie ca mama, la 50 si ceva de ani n-ar avea ce sa caute pe un scaun atata timp cat aia e cu un copil mic care mai si cere tzatza urland; adica, scaunul i se cuvine fara drept de apel. saraca, ce tantrumuri o fi facut ala in ziua aia si cat de obosita si stresata o fi ma-sa. e un exemplu de situatie. eu eram gravida in 9 luni si stateam in picioare cu orele pe holurile spitalelor cu mama mea, pana faceam edeme urate si varice la picioare (m-a vazut de cateva ori ginecologul meu, mi-a vazut picioarele si m-a amenintat ca nu ma mai primeste sa nasc cu el daca nu am mai mare grija de mine si burtica). mai se ridica cate-o doamna si ma invita sa stau insa refuzam politicos, pt ca sunt tanara si rau nu mi-era a.i. sa am nevoie de scaunul ala. As fi stat comod, da, dar nu simteam ca nu mai pot. Daca doamna insista si insista, atunci luam loc.
A venit la un mom dat un tanar ... un pic cam rrom in holul spitalului si eu eram in picioare iar toate locurile, ocupate de femei cam de-o seama cu mama. ala, tupeist, a zis tare catre ele "Fa, nesimtitelor, ridicat-va c**** de pe scaune ca fata asta e gravida, are ditai burta" si ele s-au ridicat jenate. ORIBILA scena, am simtit ca lesin, ca intru in pamant de rusine. Femeile alea toate aveau bilete de trimitere in maini, buletine de aanalize etc. DE BINE nu stateau nici ele pe holul spitalului. NU conteaza ca eu eram gravida si ma dureau picioarele insa ma gandeam in continuu ca poate au pribleme cum are mama mea, ca poate se simt rau, ca poate sunt speriate etc. CUM Dumnezeu sa le ridic eu de pe scaune??? Atata timp cat pot si nu cad din picioare, nu imi iau tupeul necesar si nu indraznesc. Ma sacrific pe mine. Da, eu sunt extrema, sunt fraiera maxima, nu va indemn sa faceti asa, insa zic doar sa aratam TOTI un pic mai multa intelegere si bunatate fata de cei din jur si cu siguranta lumea va fi mai buna smiley face
e f important sa incercati sa va puneti in pielea celui de langa voi, pt ca asa veti fi mai tolerante.
nu maternitatea vine la pachet cu schimbarea gandirii, cum ziceam, ci viata, experientele traite si ... anii. nu maternitatea, ci maturitatea! acum la 20 gandesti asa, dupa ce vor mai trece ani si se vor mai desfasura evenimente, vei avea alta perspectiva si altfel vei actiona in situatii in care crezi ca stii de pe acum ce-o sa faci

Ultima oara a fost editat de passenger (2013-04-18 22:47:57)

buay, mie va rog sa-mi daramati statuia (deno&janis), acu vreun an poate mai eram pe o lista ceva, dar acu is la 100 de ani lumina departe. ms!
janis, anca nu e troll, io cred ca va fi o mama faina tare

kata, io nu ti-am facut statui dar ai un aport la mama care sunt astazi si am zis tot

sa nu-ti pui niciodata mintea cu un copil de 4 ani. vrea si el la geam. mare lucru a cerut...

ce o sa va mai schimbati voi parerile cand veti avea copiii si veti vedea in ochisorii lor dorinte din cele mai marunte si usoare de indeplinit si nu veti sta pe ganduri. las' ca au timp toata copilaria si toata viata sa de piept cu lumea, sa vada ca exista limite si ca nu totul li se cuvine.

daca pot sa ii ofer copilului ceva fara sa deranjez/ranesc pe altii din jur, nu stau pe ganduri. nu incerc sa ii explic la 4 ani filozofii de viata..

JanisJoplin a scris:

Fetelor.
V-am intrebat ceva mai sus cu crizele cand gatesc sau fac ceva la bucatarie...

Eu nu vad postul, Janis

Mai sus flower..
Cmim asta fac.ii dau un castron..tel..paleta.morcovi sa amestece in ei dar stie ca e de forma si intr-un minut se plictiseste si tot la piciorul meu plange.il pun langa in scaunul de masa sa vada ce fac si tot urla.vrea el sa faca mancare cu mine..
Poate ii trece totusi ca imi iau campii..abia fac o mancare rapida cu el...

Tot asa urla pt brate si sta intre picioarele tale?

Buna fetele,

Janis, e bun sfatul lui Cmin si dupa cum vad eu lucrurile, singura rezolvare. Ilinca ma "ajuta"la orice, la spalat vase, pus rufe la spalat, scos rufele de la spalat, intins, framantat coca, amestecat in castroane, dat cu aspiratorul, maturat, sters praf, absolut tot ce fac eu. Ieri, am facut chiar quilling impreuna. Doar la calcat ma lasa in pace ca stie ca e "ashhh". O ridic in picioare pe un scaun cu spatar si mai stabil si o iau langa mine.