Casatorie vs. concubinaj-20

eu nu o sa accept nicioadata sa stau cu el mai mult de 3 ani. Si i-am spus de la inceput, de cand ne-am mutat. Mi se pare ca dupa 1-2 ani deja putem sa ne asumam un mic risc si sa facem pasul. Ma rog, eu sunt destul de directa cand vine asta. Vreau sa fiu mama tanara, dar in acelasi timp nu vreau sa vina copilul si sa ma ceara ca nah, trebuie daca a venit copilul.

kathrynn...il parasesti pentru ca trece timpul,pentru ca imbatranesti,pentru ca nu iti ofera stabilitate si siguranta pe viitor,etc,etc..sunt n motive,ptr care...cu toata iubirea ta..nu se merita sa iti sacrifici n ani din viata,mai mult decat trebuie...

Da eu nu consider ca "mi-am sacrificat" anii petrecuti cu el. Niciodata nu as putea sa-i spun "mi-am pierdut X ani din viata cu tine"(cu o completare nerostita: "si tu n-ai avut atata bun simt sa ma ceri in casatorie".
Orice ar fi, au fost foarte multe momente frumoase pe care oricum nu le-as regreta, pentru ca am invatat ceva din ele.

Nu cred ca timpul petrecut intr-o relatie se cheama "sacrificiu" ce trebuie facut ca intr-o zi el sa te ia de nevasta.

O nu categoric nu poti sa programezi o nunta ca la armata .. de la x moment pana la x moment ... o sa se simta constrans. Pur si simplu astepti sau daca chiar insisti ii bati apropouri ...

multi inainte..da ai mai spus...

Eu ma intreb fetelor, ce fel de relatie e aia daca nu poti vorbi cu persoana de langa tine de casatorie, si trebuie sa ii bati apropouri. Acum ceva timp intrbam si eu pe forum de asta, si pana la urma mi-am dat seama ca singura persoana cu care trebuie sa vorbesc este el.

PillBlast a scris:

Eu ma intreb fetelor, ce fel de relatie e aia daca nu poti vorbi cu persoana de langa tine de casatorie, si trebuie sa ii bati apropouri. Acum ceva timp intrbam si eu pe forum de asta, si pana la urma mi-am dat seama ca singura persoana cu care trebuie sa vorbesc este el.

ai pus punctul pe i cu remarca asta
m-a cerut de nevastă după o lună (tot prin sms prima dată, că tot mai vorbeați de asta pe aici ), ne-am logodit după 6 luni și ne-am căsătorit ?n ziua ?n care am ?mplinit 6 ani de relație. pt că așa am vrut noi, pt că ni s-a părut mai sigur. dar mereu am știut că dacă totul va merge bine ?n anii ăștia ?n care ne-am croit mai ?nt?i un rost, vom ?mbătr?ni ?mpreună. căsătoria a fost visul nostru cel mai frumos, atunci c?nd dădeam de greu și nu mai rezistam, nu subiectul tabu

Acum mai multi ani am citit intr-o revista o chestie: "cea mai sigura cale de a scapa de un barbat e sa-i spui ca vrei sa te mariti cu el si sa-i faci copii". Ca se sperie si fuge mancand pamantul
M-a marcat profund fraza asta de aceea am zis ca eu n-o sa adic niciodata casatoria in discutie daca n-o aduce el.
Desi la ce cearta am tras azi ... nici ca mi-ar mai trebui in graba...

PillBlast a scris:

De ce v-ati certat? Plus, nu mai crede ce scrie in reviste! Cred ca sfaturile astea sunt scrise de fete batrane cu 100 de pisici acasa

Sau o fi fost o revista de barbati?
De ce ne-am certat .. din foarte multe ... ca incepem de la una si apoi ne tot amintim si e o cearta in lant. Exista anumite aspecte legate de traiul in doi (pe care nu vreau sa le detaliez acum) cu care aparent nu ne putem pune de acord. oricum o dam, unul din noi iese nefericit din toata treaba. uneori am senzatia ca ar fi mai fericit sa fie singur. nu din cauza mea, ci pur si simplu ca el prefera sa fie singur si lasat in pace decat sa fie cu altcineva - indiferent ca e cu mine sau cu altcineva. astea-s chestii la care ma gandesc cand sunt deprimata.
mi-a zis ca desi n-a fost el asa de entuziasmat de mutatul impreuna la inceput, acum ii place sa stea cu mine si ca e norocos ca ma are etc etc.
ma deruteaza f. mult toate chestiile astea: azi suntem super fericiti si zici ca n-avem nicio grija-n lumea asta si maine ne certam ca apucatii.

cat despre casatorie, eu tot cred ca barbatul trebuie sa aiba initiativa, si nu sa-i tot dau eu intr-una ca vreau sa ma marit. plus ca la mine nu merge cu "da, o sa ne casatorim intr-o zi". eu  trebuie sa aflu chestii din-astea in momentul in care se pot si realiza, sa ma apuc de organizat, planuit. altfel, n-are rost, pt mine.
e ca si cand mi-ai spune prin decembrie ca august viitor mergem in concediu, cand inca nici n-au aparut ofertele turistice si n-am pe ce ma uita nici macar informativ. asa functionez eu.

suzanaj a scris:

pfoa .. ce discutie ce loveste la fix.. eu stau de 7 ani cu el si tot astept sa ma ceara. in curand o sa ma plictisesc . da il iubesc dar cred ca trebuie si nebunia momentului cand te casatoresti. acuma daca -ar cere er fi asa .. hai mai nu e cazul sa facem nunta si noi .. ba da .. o fi vremea.da eu pe deoparte zic ca  nu mai am rabdare ,, ca ma trezesc cu sutu in fund dupa ce imi mai trec inca n- ani si pe alta parte .. am stat atata cu el .. ce fac .. m-a pus pe ganduri un tip batoc ce  zis ceva de genul :cat 7 ani ? hai lasa oamenii daca se iubesc se casa udpa 1 an , 2 voi de ce ati stat atata, si acum mai e iubire .. eu nu cred ..  si m-a cam intors grairea lui ametita de bautura dar.. posibil reala.

Buna! Chiar la fix discutia, am gasit topicul, l-am citit pe tot si am zis ca-s in masura sa imi exprim parerea sau mai degraba sa cer un sfat.
si noi stam impreuna de aprox 5 ani, ne-am mutat la 3-4 luni de cand ne-am cunoscut, am schimbat orase si locuinte, tot timpul impreuna, uniti, fericiti. de ceva vreme insa, un of am si eu. nu vorbim despre casatorie, cu exceptia unui episod in care intr-o dispozitie extrema i-am spus printre lacrimi ca vreau si eu familie si copii (abordare total nerecomandata, pentru ca l-a descumpanit .....).
eu am o lume interiora, el imi zice cateodata ca sufar usor de "scenarita", adica de la un cuvant imi fac o mie de ganduri.Ideea e ca ne iubim, ne simtim bine impreuna, lumea ne priveste ca pe un cuplu casatorit .. dar mie mi-a intrat in cap ca trebuie sa ma ceara....si ca daca nu o face, inseamna ca nu ma iubeste. incepe sa se complice, simt ca o sa ne instrainam daca nu facem pasul curand, in acelasi timp nu-i pot zice nimic pentru ca vreau sa vina de la el, sa nu se simta incorsetat.
un motiv pe care il banuiesc pentru care nu vrea nunta e ca nu-i plac adunarile de familie, cand te pupa toata lumea (nu-i place sa-l pipaie toti, cum se face de obicei la nunti). dar eu nici nu vreau nunta a la carte, vreau o ceremonie simpla cu parintii si fratii si 2-3 perechi de prieteni ff buni, un cort, fara dar.....
sunt cam incoerenta, e mult de spus, stiu ca ma iubeste, nu e vb de chestii materiale pentru ca inca de la inceput am avut banii la comun - am avut perioade cand el castiga f bine, apoi cand n-a muncit si traiam din salariul meu, dar niciodata nu am avut probleme, nici de orgoliu ranit, nici de reprosuri pe tema asta. as vrea sa discut deschis cu el pe tema asta, dar nu pot, cand vreau sa deschid subiectul ma bufneste plansul (desi nu-s o plangacioasa).
ma preseaza poate si varsta (avem 30), stiu ca nici parintii mei nu sunt incantati ca stam asa "fara acte", ei sunt mai in varsta si desi nu comenteaza le vad supararea ....

Cineva aici a zis ca daca actul nu inseamna nimic, atunci de ce sa nu faci pasul. ii dau dreptate, daca pt mine inseamna ceva si pt el nu...de ce sa nu o facem?

ca sa si raspund la subiect, concubinajul e bun o perioada, dar mai mult ma atrage ideea de casatorie.

Ultima oara a fost editat de florinis (2010-05-13 13:27:41)