Casatorie vs. concubinaj-30

am ?nțeles be_happy finally!
g?ndim aproximativ la fel.. doar că eu nu sunt de acord cu concubinajul... pur și simplu (motive.. destule)

Ultima oara a fost editat de Almi Ingerash (2010-06-10 20:07:04)

Almi

Hai ca m-ai facut curioasa cu urarea respectiva.
Multumesc 

ok

Ti-am raspuns

Putin 

Almi Ingerash a scris:

av?nd ?n vedere că părinții mei nu sunt absurzi, că sunt niște persoane cu capul pe umeri cu care se poate discuta și mai ales că țin foarte mult la el, nu văd de ce nu s-ar adapta nu trăim ?n codru.. suntem oameni, știm să comunicăm și să ne rezolvăm problemele noi ?ntre noi...
nu a venit pe teritoriul inamicului, crede-mă.. poate relațiile pe care le ai tu cu părinții lui sau el cu ai tăi nu sunt tocmai ok și de-aia g?ndești așa.. da, locul ?n casa asta și l-a găsit dinainte de a ne căsători prin felul ?n care era primit ?n s?nul familiei oridec?teori venea la mine.. asta se ?nt?mpla cam zi de zi.. mai ales după logodnă
nu a avut ce să accepte draga mea.. știa situația familiei mele și ce atmosferă este ?n ea și at?ta vreme c?t lui i s-a părut ok.. a fost de acord.. nu i-a pus nimeni cuțitul la g?t să stăm cu ai mei... da, inițial am vrut să stăm ?n gazdă, dar lucrurile s-au schimbat brusc din cauza unor necazuri și a trebuit să stăm l?ngă ai mei, să le fim alături... deciseserăm să stăm DOAR o perioadă cu ei, dar p?nă la urmă EL a fost cel care a spus că putem sta ?n continuare aici...

Nici ai mei nu sunt absurzi, si ma inteleg bine cu ei, in special cu mama. Cu ai lui ma inteleg normal, politicos si el cu ai mei la fel. Dar, sincer, nu stiu cat mi-ar trebui sa ma obisnuiesc intr-o casa straina cu simplul gest de a deschide frigiderul (altcuiva) si de a-mi lua ceva de mancare. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca am o nevoie foarte mare de intimitate si in acelasi timp de a nu trebui sa dau socoteala nimanui.

Sunt convinsa ca aproape nimeni nu ar intelege de ce as prefera sa stau cu el in cele doua camere ale lui, decat cu el si cu ai mei in ditamai casa lor. Acolo, nu am putea sa chemam prieteni la noi intr-o sambata seara si sa stam la povesti, rasete, glume, pt ca mama se culca la 10 si trebuie sa fie liniste deplina altfel nu poate dormi. (Nu ne-ar interzice ea, dar o cunosc si stiu ca nu i-ar conveni si daca as fi in locul ei, nici mie nu mi-ar placea)
Nu am putea lenevi in pat duminica dimineata pana la 12, pt ca ... duminica avem "program" de masa in familie.
Nu as putea sa umblu prin casa in chiloti sau dezbracata, ca de, e si tata pe acolo.
Nu am putea face sex decat la noi in camera, cu usa inchisa, pentru ca nu pleaca prea des de acasa amandoi deodata, mai ales de cand se inteleg mai rau
Nu am putea face dus impreuna cand avem chef, pt ca s-ar auzi, din acelasi motiv ca mai sus.
Si multe alte chestii.

Mama a zis mereu ca ea considera ca tinerii trebuie sa stea cu tinerii si parintii cu parintii, ca nici ea nu ar fi putut locui cu bunica-mea oricat de mult s-ar iubi ele.

Almi, eu n-am zis ca tu n-ai motivele tale, vad ca le ai, si sunt destul de intemeiate iar situatia nu este una asa de comuna, ca nu toata lumea are in familie 2 navigatori    . (Apropo, cred ca e corect "ei navigheaza" nu "naviga"    )
Eu, una, mi-am dorit independenta de mult, sa locuiesc singura, sa fac ce vreau eu, sa nu mai trebuiasca sa fac diverse chestii pe care nu voiam sa le fac  dar le faceam doar pt ca ma punea mama (nici macar nu erau asa multe), inca de dinainte de a fi cu prietenul meu.

purpleRain a scris:

tocmai pt ca e o responsabilitate atat de mare trebuie sa ai o siguranta la fel de mare. nu toti barbatii vad copilul ca pe cel mai important element, care leaga partenerii forever.
dupa cum spuneam, e o chestie de responsabilitate si constiinta, nu toti avem aceleasi pareri despre asta.

Si crezi ca certificatul de casatorie e de fapt un certificat de garantie ca ramai cu el pe viata? Sau ca asta o sa-l tina langa tine si copil in caz ca ar aparea probleme.
Sa va spun o chestie: si ai mei erau super indragostiti cand s-au casatorit si s-au despartit pe cand aveam eu 1 an. Foarte probabil ca in momentul ala n-or mai fi vrut sa aiba nimic de-a face unul cu altul, in special mama cu tata si daca n-as fi fost eu, poate ca ar fi putut sa-si vada linistiti de refacerea vietilor  lor fara sa se mai vada in veci. Dar - pentru mine (ca sa nu zic din cauza mea) au trebuit sa mai interactioneze unul cu altul si, mai  mult, sa se comporte civilizat, ca sa nu am eu de suferit. Si acum de curand am inteles-o pe mama ce greu i-a fost, cand m-am gandit cum m-as simti eu sa ma despart de prietneul meu in conditii negative si sa trebuiasca totusi sa-l mai vad, pt copil. Nu stiu, sincer, daca as putea fi asa de civilizata ca ea. Dar ce nu face o mama pentru copilul ei?

E foarte probabil ca am parerile astea mai altfel despre casatorie /  copii pentru ca provin dintr-o familie cu parinti divortati si am avut in fata ochilor exemplu concret de mare iubire facuta tandari.

luisjota a scris:

ioana_4 a scris:

suzanaj, poate sunt eu mai ciudata, dar nu mi s-a parut nimic aiurea in ce a zis prietenul tau.
a zis ca vrea sa ramana cu tine, ca te iubeste, ca vrea sa va construiti un viitor, doar ca nu vrea nunta acum, ci peste 2-3 ani... deci unde e problema?

ioana, o sa te contrazic un pic, nu te supara te roggg...

pai....uite  aici e problema, e ceva aiurea in situatia asta; daca vrea nunta, ce mai conteaza daca e acum sau peste cativa ani, nu?
nu poti sa spui ca vrei sa te casatoresti cu cineva dar nu acum....
suzanaj cel mai probabil este ca el nu e inca foarte convins ca se va casatori cu tine, dar asta nu e nimic definitiv....si nici nu inseamna ca nu te mai iubeste sau ca nu se va convinge ca tu esti cea cu care se va casatori pana la urma...

?animo, la vida es solo un instante!

tu poti sa ma contrazici, de ce nu ai putea?
doar ca asta e parerea mea.. si eu vreau sa ma casatoresc cu iubitul meu, dar nu acum.. din mai multe motive

purpleRain a scris:

nu cred in certificat ci in casatorie in sine. si eu provin din familie cu parinti despartiti si nu am o astfel de atitudine fata de ideea casatoriei. si nu as face in veci un copil cu un barbat cu care sa nu fiu maritata... asta e punctul meu de vedere.
cum a spus cineva pe paginile anterioare, lucrurile astea vin din interior. in momentul in care el simte ca e indragostit de tine, nu aveti niciun obstacol material, vrea sa isi petreaca restul vietii cu tine, pai vine si te cere fara sa il tragi de maneca. chiar mi-am intrebat prietenul de curiozitate: "ce parere ai despre cuplurile care stau ani de zile in concubinaj si nu se casatoresc?" raspunsul lui a fost: "pai atunci la ce mai stau?"

     
deci mai sunt și bărbați din aceștia mai ?ciudați?, așa ca al meu

LE: mai cunosc și eu persoane (tipe) care ?și ?ntrebau iubitul: c?nd ?mi dai inelul??
respectivul i-a dat inelul (la insistențele ei) și ?n final nu s-au căsătorit, ba chiar s-au despărțit ?n condiții destul de aiurea

Ultima oara a fost editat de Almi Ingerash (2010-06-10 23:11:31)