Intrebari pe care ni le punem de mult...-11

katami a scris:

GRESEALA TA ca mama se razbuna pe copilul tau, nu Dumnezeu

anne85 a scris:

atat binecuvantarea, cat si blestemul trec peste generatii si efectele lor pot fi resimtite de copii copiilor nostri

ma folosesc de citatele astea nu pt a cere socoteala celor care le-au scris (anne cel putin a si zis ca nu stie de ce e asa), ci pt a-mi formula intrebarile: CINE tine evidenta blestemelor/binecuvantarilor, cine are grija ca mereu dupa fapta sa vina si rasplata? daca d-zeu are grija de binecuvantari, de blesteme nu se poate ocupa decat diavolul, pt ca d-zeu e bun. si daca diavolul are grija ca blestemele sa se infaptuiasca, de ce nu-l impiedica d-zeu? 1. ori si d-zeu e de acord cu pedeapsa (si atunci nu e nemarginit de bun si iertator), ori 2. nu are putere sa-l opreasca pe diavol. voi ce ziceti? repet, intrebarea nu se adreseaza cuiva anume, ci e din seria "intrebari pe care ni le punem de mult". asta ca sa nu se simta nimeni atacat .

anne85 a scris:

sexul inainte de casatorie e considerat de Biblie "curvie"

oare biserica ia  in calcul si sexul numai cu persoana cu care urmeaza sa te casatoresti? daca un om in toata viata lui a facut sex cu o singura persoana si a facut-o din iubire, dar a facut-o si inainte de casatorie, tot "curvie" e? ok, casatorie = binecuvantarea primita de la d-zeu, in biserca... dar ma intreb: daca tot urma sa primesti binecuvantarea, cu ce ai pacatuit? ca nu ai asteptat? ca nu ai avut control, autostapanire? sau poti pune acest gen de "curvie" la egalitate cu tot ce face o prostituata care in cele din urma se casatoreste si se cuminteste , facand sex numai cu sotul ei?

Ultima oara a fost editat de anca90 (2009-10-23 11:31:51)

anca90 a scris:

katami a scris:

GRESEALA TA ca mama se razbuna pe copilul tau, nu Dumnezeu

anne85 a scris:

atat binecuvantarea, cat si blestemul trec peste generatii si efectele lor pot fi resimtite de copii copiilor nostri

ma folosesc de citatele astea nu pt a cere socoteala celor care le-au scris (anne cel putin a si zis ca nu stie de ce e asa), ci pt a-mi formula intrebarile: CINE tine evidenta blestemelor/binecuvantarilor, cine are grija ca mereu dupa fapta sa vina si rasplata? daca d-zeu are grija de binecuvantari, de blesteme nu se poate ocupa decat diavolul, pt ca d-zeu e bun. si daca diavolul are grija ca blestemele sa se infaptuiasca, de ce nu-l impiedica d-zeu? 1. ori si d-zeu e de acord cu pedeapsa (si atunci nu e nemarginit de bun si iertator), ori 2. nu are putere sa-l opreasca pe diavol. voi ce ziceti? repet, intrebarea nu se adreseaza cuiva anume, ci e din seria "intrebari pe care ni le punem de mult". asta ca sa nu se simta nimeni atacat .

da, Dumnezeu tine evidenta greselilor noastre... dar nu la modul "hai sa-l articulez si pe asta", ci la modul in care in lume exista acea dreptate divina, care este un mecanism "cu autoreglare": tu gresesti ceva, efectele greselii tale vor veni, PRIN INTERMEDIUL ALTUI INDIVID, ca reactie la ceea ce ai generat tu. si tu si individul ala aveti ceva de invatat din asta...

tu vezi chestiunile in termeni de "rasplata/pedeapsa".... dar logica asta duala e omeneasca. la Dumnezeu nu exista asa ceva... la fel cum fizica defineste intunericul ca LIPSA LUMINII, la fel, prin analogie, poti defini "raul" ca "lipsa binelui". Dumnezeu nu "te pedepseste".... ci, prin calea gresita pe care O ALEGI, ALEGI si consecinele ei, adica "lipsa binelui". le iei "la pachet". nu stiu daca ma fac inteleasa... ce vreau sa spun e ca noi gandim cum am invatat la scoala cu "sunt rau, primesc pedeapsa" (unde pedeapsa e, de fapt, asociata raului cu care se rasplateste raul). daca un criminal, sa zicem, se imbolnaveste de cancer... poate ca e sadic spus, dar boala lui nu e "pedeapsa", ci SANSA lui de a realiza ca ceva a luat-o hais la el in viata... sansa lui de a reveni pe calea spre Dumnezeu....

deci de acord cu anne aici... atat binecuvantarea, cat si blestemul, ni le atragem noi... si doar noi

sau poti pune acest gen de "curvie" la egalitate cu tot ce face o prostituata care in cele din urma se casatoreste si se cuminteste , facand sex numai cu sotul ei?

eu una ma indoiesc ca e asa... si, spre deosebire de anne, aici cred ca exista o diferentiere, o "ierarhizare" a pacatelor... atat obiectiva (a ucide este, in general, mai grav decat a fura, de exemplu), cat si una subiectiva (in mod aparent paradoxal, unui individ care se gandeste doar la mancare si sex i se vor ierta mai multe si mai usor.... pe principiul "atat il duce capul" (vezi pilda cu talantii)... pe cand unui individ elevat spiritual, orice greseala micuta i se va incarca mai greu, pt ca se presupune ca ar fi fost capabil sa o evite. si invers... un "frate risipitor" este considerat "intors" pt o fapta buna marunta, in timp ce unul mai "avansat" dpdv spiritual va trebui sa lupte mult mai mult si cu ispite mult mai profunde...)

cum ar fi lumea asta daca nu ar exista minciuna?
ar fi mai bine? sau uneori e necesar sa minti...?

stiu... am intrebat pt ca nici eu nu vad rostul minciunii
unii ar numi asta naivitate, dar eu sunt f sincera, sau cel putin cu cei apropiati mie.
incerc sa nu i mint, pt ca mi se pare un gest f urat.

astept acelasi lucru si de la ceilalti, dar din pacate, sunt "la moda" minciunile frumos ambalate... cica adevarul ar rani...
pe mine una ma intareste...

Ultima oara a fost editat de carmen_21 (2009-10-23 15:39:36)

Dar omiterea adevarului,sau schimbarea lui,fie si partiala,nu tot un fel de minciuna e? Si astea sunt lucruri care se intampla si fara intentie Deci fara nu s-ar putea...Natura umana nu ne permite sa tinem minte tot si sa zicem lucrurilor pe sleau,mai ales fara sa-i ranim pe cei din jur.
Ca sa dau un exemplu mai concret: prietena ta s-a imbracat ca dracu. Ti se pare ca arata ca o centurista. Iti cere parerea. Daca ii spui ca nu-ti place,nu e tocmai adevarat. Opinia ta de fapt e ca arata ca o centurista. Ati spune adevarul,in cazul asta?

Ultima oara a fost editat de ShineOfBlood (2009-10-23 21:07:55)

ShineOfBlood a scris:

Dar omiterea adevarului,sau schimbarea lui,fie si partiala,nu tot un fel de minciuna e? Si astea sunt lucruri care se intampla si fara intentie Deci fara nu s-ar putea...Natura umana nu ne permite sa tinem minte tot si sa zicem lucrurilor pe sleau,mai ales fara sa-i ranim pe cei din jur.
Ca sa dau un exemplu mai concret: prietena ta s-a imbracat ca dracu. Ti se pare ca arata ca o centurista. Iti cere parerea. Daca ii spui ca nu-ti place,nu e tocmai adevarat. Opinia ta de fapt e ca arata ca o centurista. Ati spune adevarul,in cazul asta?

nu... dar as fi gasit o metoda indirecta, "politicoasa", de a-i exprima ca nu imi place (ceea ce e foarte adevarat, nu imi place cum se imbraca centuristele )

un exemplu care imi vine in cap: mi-a rasarit soacra din tari straine... si a inceput sa insire o gramada de chestii pe care le-a adus cu ea. printre care si un teanc de mileuri  mie nu-mi plac deloc mileurile in casa, mi se par babesti... iar ea a inceptu sa ma intrebe (insistent) ce parere am despre unul sau altul. si a fost o conversatie de genul: ea: "iti place asta?" eu: "mmm... e lucrat cu migala" (ceea ce nu era o minciuna, ERA lucrat cu migala, dar nu-mi placea deloc. am evitat, da, sa-i spun ca nu-mi place... dar am facut-o sa priceapa fara sa o jignesc, pe ea sau gusturile ei. dovada faptul ca am scapat sa mi se faca un mileu cadou ).

eu repet... una e sa exprimi politicos ceva, alta e sa "omiti" intentionat chestii. si nu sunt de acord cu "ce nu stii, nu te raneste". pe mine ma raneste mai mult daca aflu ulterior chestii pe care cineva drag (sot, prieteni, parinti etc) le-a "tainuit" ca sa "nu ma faca sa sufar".... imi pierd increderea in respectivul. serios ca daca mi-ar veni sotul acasa si mi-ar spune: "stii, aseara te-am inselat si imi pare rau", l-as ierta pe loc fara resentimente... dar daca as afla din terte surse, iar el mi-ar nega, l-as lasa pe loc.

Eu sunt o persoana exagerat de sincera. Sunt maestra cand vreau sa mint,dar nu imi place sa fac asta. Spun adevarul cat mai direct posibil. Uneori as vrea sa ma pot controla,totusi... pentru ca am ajuns sa ranesc oameni,si nu e that great cand se ajunge la asta.

anne85 a scris:

parerea mea proprie nu e identica cu cea a Bibliei

la asta ma refeream si eu cand spuneam de pacate mari si mici. imi spuneam parerea, nu ce spune Biblia

da, de acord cu tine ca Dumnezeu iarta orice si la El totul e posibil... eu ma refereram la EFORTUL pe care trebuie sa-l faca unul mai "spiritualizat" fata de un talhar, de exemplu. talharul, la prima "licarire" de bunatate, este primit... pt ca, deja, SI-A DEPASIT CONDITIA. pe cand cineva care cunoaste legile spirituale va avea  mai mult de luptat... cum se spune, fiecaruia i se da CAT POATE DUCE.

(acu a nu se intelege ca solutia e sa devenim toti ca talharii... fiecare pleaca de undeva, respectiv de la "talantii" primiti... la nastere, prin educatie, mediul in care au fost "plasati" etc. chestii pe care nu poti sa le negi pt ca asa ai tu chef).

cum reuşeşte un cocoş s-o "lase gravidă" pe o găină doar suindu-se pe ea?
cum se face pui din oul ală pur si simplu numai dacă stă la căldură?