Avort.....un cuvant urat dar necesar-16

sleeping_beauty a scris:

wild, asa gandeam si la varsta ta si inca gandesc dupa multi ani lafel . Eu sunt convinsa ca vei gandi la fel, tine de constructia fiecaruia

Pai eu stiu asta. Mi se tot spune faza cu "o sa cresti si o sa gandesti altfel" de cand aveam 5 ani si am zis ca vreau sa fac Dreptul. Pe vremea aia mi s-a spus ceva gen "sa vezi ca o sa cresti si cum o sa ajungi tu doctor sau economist"... si dupa 11 ani tot pe Drept sunt axata. Cu 5 ani in urma am spus ca eu nu ma marit virgina si ca o sa fac pasul cand o sa ma simt pregatita si informata si mi s-a spus "o sa vezi ca nu o sa vrei sa faci pasul asta cu oricine... o sa-l faci cu persoana cu care o sa ramai toata viata". Persoane d-astea cu care raman toata viata au fostr deja doua si mai am mult pana sa ma marit. Si peste vreo 5 ani o sa spun exact ce-am spus azi... iar atunci se vor trezi altii sa-mi spuna ca la 30 de ani o sa gandesc altfel si tot asa.

WildChild11009 a scris:

Substratul replicilor mele de pana acum sugereaza urmatoarea chestie pentru viitoarea mamica: pune in balanta factorii buni cu cei rai si fa alegerea singura, nu in urma unei discutiei pe un forum unde toata lumea e altruista beyond all limits. Daca o mamica vrea sa ia o decizie de genul, sa vorbeasca cu niste mame de copii cu probleme, nu cu persoane care nici n-au fost gravide pana acum. Zic si eu. Din experienta se invata, nu din presupuneri. Noi putem sa ne dam cu parerea mult si bine si se poate sa gresim toti. In masura sa dea sfaturi sunt cei care au trecut si trec prin asa ceva, iar in cele din urma, mama ia decizia bazandu-se pe gandirea ei, nu pe a altora, facand abstractie de laude sau de pietre aruncate in ea.

WildChild11009 a scris:

Marlyn a scris:

WildChild11009 a scris:

Timpul si viata ii face mai buni si mai intelepti... asta e relativ. Daca sunt persoane foarte puternice, da. Dar nu toti oamenii au aceeasi personalitate si niciunul dintre respectivii oameni nu vor putea duce o viata integral normala iar asta la un moment dat ii va face sa cedeze nervos. Repet, eu privesc prin prisma mea. Am o personalitate puternica si iubesc viata si am ambitie si vointa sa fac cam orice imi propun... dar nu as suporta sa fiu o leguma sau sa fiu o chestie defecta. Nu m-as suporta pe mine si mi-as uri parintii pentru alegerea pe care ar fi facut-o... i-as uri si mai mult daca ei ar crede ca au facut o decizie BUNA, pe deasupra. Dar, din nou, asta e doar felul in care m-as simti eu. Eu una nu ma multumesc cu jumatati/sferturi/optimi de masura... altii poate se multumesc cu ce primesc. Altii poate apreciaza putinul pe care il au. Eu nu as putea.

Intr-adevar, totul este relativ. Ce inseamna sa fii puternic? Uneori nu ai de ales. Tocmai situatiile limita dezvolta personalitati complexe, deosebite.  Timpul si viata pot trece in zadar peste o armata de indivizi ce traiesc in puf, superficial si lipsiti de ganduri. 

Crezi ca totul in viata este sa ai ambitie si sa faci orice iti propui?... Cu totii ne dorim o multime de lucruri, si fiecare, in felul sau este ambitios si lupta pentru ele. Unii insa confunda ambitia si personalitatea puternica cu lipsa de scrupule si cu a calca peste cadavre. Depinde la ce te raportezi. De cele mai multe ori, tocmai ambitia de a avea un drum ales de noi insine ne indeparteaza de vointa divina, de calea ce ne-ar face mai profunzi, mai umani.

Spui ca altii apreciaza, poate, putinul pe care il au, tu nu!  Nu ai specificat putin ce? Putina iubire? Putina frumusete? Putina inteligenta? Putina faima? Putini bani? Putin noroc?...

Putin caracter?.... Detaliaza, care sunt standardele tale, ce anume ai vrea din plin? Pentru ce lupti tu cu toata ambitia pe care spui ca o ai?

Credeam ca e evident ce inseamna in contextul asta o personalitate puternica, ambitie si vointa. In conditiile in care ai suficienta tarie de caracter ca sa treci peste comentarii, peste jigniri, peste momente nasoale, peste diferente, peste imposibilitati... se numeste ca ai tarie de caracter (in situatia asta). In momentul in care marea ta dorinta e sa traiesti, chit ca traiesti in chinuri, si faci tot posibilul sa te descurci cum poti, se numeste ca ai vointa si ambitie (repet, in situatia asta). Eu traiesc bine mersi, multumesc sortii, iar ambitiile mele sunt cu totul altele... dar macar ambitiile mele sunt la stadiul de 'foarte realizabile'. Sa-i spui unui om cu cancer in faza terminala, de exemplu, ca o sa traiasca mult si bine si ca  nu o sa-l doara nimic si ca o sa prinda varsta de 110 ani e o mare tampenie. Uneori ai de ce sa te ambitionezi, uneori nu. Uneori e cazul sa fii realist, nu idealist. Cat despre vointa divina... despre asta vorbeste-le celor care cred in divinitate.

Later edit: cat despre 'putinul pe care il ai'... Unii apreciaza fie si cel mai mic lucru de care sunt in stare... Poate oamenii paralizati de la gat in jos spun "nu pot sa fac aproape nimic, dar multumesc cerului ca pot macar sa vad".  Eu n-as putea. Cu ce te ajuta sa vezi, daca nu poti sa atingi? Cu ce te ajuta sa auzi, daca nu poti vedea sursa sunetului pentru ca nu te poti deplasa? Cu ce te ajuta sa mirosi, daca nu poti sa simti? Unii se multumesc cu acel putin. Eu n-as putea. Pe mine m-ar frustra.

dacă ai voinţă şi ambiţie, faci pe dracul ?n n'şpe mii de bucăţi şi te recuperezi... pentru că ai ambiţie şi voinţă

WildChild11009 a scris:

Vorbim, Almi, vorbim. Peste 5-6 ani, asa. Daca, however, o sa gandesc la fel, nu o sa spuneti "avea idei bine implantate si bine argumentate", ci "vai, doamne... de la egoism a plecat si la egoism a ramas" deci pentru mine totuna e.

?ţi garantez că vei avea alte păreri aşteptăm p?nă atunci, sănătoase să fim

anabella_n a scris:

Almi Ingerash a scris:

?mi pare bine că ai ajuns la capăt... şi să te consideri o persoană fericită şi norocoasă, oric?te hopuri ai avut de trecut de-a lungul sarcinii... abia aştept s-o văd pe bebelină

mulțumesc mult, almi 
crede-mă că nu există zi ?n care să nu mă consider fericită și norocoasă pt absolut tot ce am, pt că am mai mult dec?t orice om bogat material. cati se va naște pe 24, cu o zi ?naintea zilei mele de naștere(cel mai frumos dar pe care mi-l putea face viața), așa că-n cur?nd o veți vedea la topicul ei
iar ție ?ți doresc să vină BB c?t mai cur?nd să ai parte de miracolul ăsta și să te bucuri de el ?n fiecare secundă, așa cum merită fiecare femeie care-și dorește din suflet să fie mamă

mulţumesc frumos ana.. eu nu am norocul să se prindă (cum au alte fetişcane care hop-ţop ?l dau afară)... de aceea spun că eşti o norocoasă ca nu ai avut probleme din punctul ăsta de vedere..
iar vorbele tale au ajuns acolo unde trebuie

Te recuperezi? Dupa voi, orice boala/conditie fizica se rezolva? Sunt chestii cu care ramai pe viata, cu tot dracul ala in patru pe care-l faci. Daca nu sunteti constienti de asta, pai nici nu stiu de ce-mi racesc gura. E ca si cum mi-ati spune ca Mos Craciun exista si voi chiar sa fiti convinsi de treaba asta

free a scris:

Te obligă cineva să-ţi răceşti gura?

   Ambiţia are sens, ?nsă trebuie să fie folosită cu cap. Te recuperezi, munceşti c?ştigi, faci, speri. Dar, dacă nu vrei, normal că nu faci niciodată nimic. Şi aici mă refer iar la general.

Ai ambitie cand ai de ce sa ai ambitie. Am mai spus, e un zero barat sa te duci la un om cu cancer in faza terminala, de exemplu, si sa-i spui ca totul o sa fie bine si ca nu o sa-l doara nimic. E un zero barat sa ii spui unui copil pe care l-a calcat masina si caruia i-au fost rupte aproape toate oasele din corp si care nu va mai putea merge/nu se va mai putea misca niciodata ca totul o sa fie bine. Oamenii aia nu-s cretini, ca sa-i duca optimistii extremisti cu zaharelul...

dea_di a scris:

aveti respectul meu toti cei care militati pt viata in orice conditii, sper doar sa nu fie vorbe goale!
in ceea ce ma priveste, recunosc, nu imi plac nici animalele (ca am vazut ca se tot dau exemple), nici copiii (decat de la distanta)......de asta am f mare grija cu protectia si desi am zis ca nu ma pronunt pana nu tin testul de sarcina pozitiv in mana, in cazul in care s-ar intampla sa am atat de mult ghinion incat sa raman insarcinata, inclin sa cred ca as face avort! recunosc ca sunt o persoana destul de egoista si mentionez ca imi place f mult sa fiu asa, ma simt bine cu mine si nu consider ca in viata trebuie sa alegi un drum anevoios si sa treci prin tot felul de incercari complicate ca sa te numesti un om valoros!

In ce consta valoarea unui om, dupa tine?

WildChild11009 a scris:

Te recuperezi? Dupa voi, orice boala/conditie fizica se rezolva? Sunt chestii cu care ramai pe viata, cu tot dracul ala in patru pe care-l faci. Daca nu sunteti constienti de asta, pai nici nu stiu de ce-mi racesc gura. E ca si cum mi-ati spune ca Mos Craciun exista si voi chiar sa fiti convinsi de treaba asta

iubita mea, vorbeai de un caz... acela cu paralizia de la g?t ?n jos.. şi DA, de 10000.....000 ori DA, se rezolvă dacă ai acea ambiţie şi voinţă de care vorbeai mai devreme.. şi ştiu despre ce vorbesc.. coincidenţă sau nu, cunosc un caz de paralizie... cu voinţă şi ambiţie, a mai pus puţină răbdare şi puţină credinţă şi s-a recuperat.. deci nu mai faceţi afirmaţii d?nd cu presupusul... bazaţi-vă pe ceva concret

Ultima oara a fost editat de Almi Ingerash (2010-09-19 18:42:31)

Asa exista multe exceptii. Sunt oameni care au cancer si se vindeca. Dar cati sunt? Si cum crezi ca se simte un om cu asa ceva cand toata lumea ii umple capul cu "o sa te faci bine, Dumnezeu/Buddha/Allah/Mos Craciun exista! O sa te ajute!" iar apoi el realizeaza ca o sa moara in chinuri pentru ca NU se numara printre acei 0,001 % care se vindeca/isi revin?

Copilul ala monstru nu VREA sa traiasca si o sa te urasca pentru ca l-ai obligat. Cel putin asta face cel pe care il stiu eu iar eu vorbesc bazandu-ma pe ce stiu.
Boli, accidente, nenorociri... duc la consecinte pe viata. Cu consecinte pe viata se poate naste un copil (da, chestii care nu trec, din care nu isi revine, etc) iar voi trambitati pe aici ca e bine sa-l incurajezi in asa ceva.

Ultima oara a fost editat de WildChild11009 (2010-09-19 18:45:13)

WildChild11009 a scris:

Asa exista multe exceptii. Sunt oameni care au cancer si se vindeca. Dar cati sunt? Si cum crezi ca se simte un om cu asa ceva cand toata lumea ii umple capul cu "o sa te faci bine, Dumnezeu/Buddha/Allah/Mos Craciun exista! O sa te ajute!" iar apoi el realizeaza ca o sa moara in chinuri pentru ca NU se numara printre acei 0,001 % care se vindeca/isi revin?

Mama a avut anul trecut cancer de col uterin. Si s-a vindecat. Si nu era normal sa ii spunem ca se va vindeca?!

Marlyn a scris:

WildChild11009 a scris:

Asa exista multe exceptii. Sunt oameni care au cancer si se vindeca. Dar cati sunt? Si cum crezi ca se simte un om cu asa ceva cand toata lumea ii umple capul cu "o sa te faci bine, Dumnezeu/Buddha/Allah/Mos Craciun exista! O sa te ajute!" iar apoi el realizeaza ca o sa moara in chinuri pentru ca NU se numara printre acei 0,001 % care se vindeca/isi revin?

Mama a avut anul trecut cancer de col uterin. Si s-a vindecat. Si nu era normal sa ii spunem ca se va vindeca?!

Era normal sa speri, da, pentru ca e omenesc. E foarte normal sa speri in unele cazuri care totusi au o marja de succes cat de cat buna. Nu e normal sa speri in cazuri cand stii clar ca nu isi revine persoana aia iar cazurile astea sunt depistabile.